Cyfer : Color : Cuprins

6 luni fără rețele de socializare – cum a fost?

Peste câteva zile se împlinesc 6 luni de când am ieșit de pe rețelele de socializare (RS). N-a fost deloc ușor în prima perioadă. Eram total dependent de rețele, pentru ține legătura cu familia, prietenii și toți cei care mă urmăreau. RS administrează un sistem în care idei sau fragmente de idei pot fi  transmise în mod facil către ceilalți. Pentru a rupe dependența de RS, trebuie să-ți construiești și să-ți administrezi o platformă proprie de comunicare, de exemplu un blog, o listă de email, și asta necesită un efort.

Am discutat pe larg despre motivele pentru care am renunțat la RS într-un articol anterior. Înainte de această retragere, am mai avut o tentativă, nereușită, iar în acel articol apar și alte motive. În acest articol mă voi concentra mai mult pe ceea ce s-a întâmplat în aceste 6 luni, analizând beneficiile și dezavantajele renunțării.

Remarc două moduri de a folosi RS: pasiv și activ. În modul pasiv, utilizatorul derulează feedul RS, oprindu-se mai mult sau mai puțin la intrările care-l interesează. Apoi acționează cu un click sau cu o reacție (like, supărare, râsete, iubire, etc…). În tot acest timp, utilizatorul execută indirect două activități:

  1. lucrează pentru compania RS, ajutând la strângerea de date despre populație;
  2. își distruge lent capacitatea de concentrare pe un subiect, pentru mai mult timp;

Eu renunțasem demult la modul pasiv, cu mult înainte de renunțarea completă de acum 6 luni. Browserul meu are o extensie care nu permite afișarea feedului, chiar dacă intru pe Facebook. Dacă doream să văd noutăți despre un anumit utilizator, trebuia să intru direct pe profilul sau pagina lui.

Modul activ presupune publicarea unor articole, fotografii sau mesaje pe RS, către cei care te urmăresc, urmând apoi să verifici sau să răspunzi la feedbackul primit. La acest mod activ de utilizare RS am încercat cu succes să renunț acum 6 luni. Dacă e să adun numărul persoanelor care mă urmăreau pe cele 3 pagini și pe profil, ajungeam  la aproximativ 18000, iar feedbackul putea deveni copleșitor, mai ales dacă publicam ceva controversat.

Mă obișnuisem să public zilnic câte ceva. Mintea mi se reprogramase astfel încât să caute idei interesante  pe parcursul zilei. În orice mi se întâmpla, încercam să găsesc o poveste captivantă de publicat pe RS. De o astfel de mentalitate am dorit să scap prin renunțarea la RS.

Exacerbarea Ego-ului

Dacă-ți vei urmări reacțiile corpului în timpul meditației, vei observa că nu te identifici cu nicio parte din corpul tău și că organismul funcționează independent, fără deciziile tale. Ceea ce numim „identitate” este o poveste pe care ne-o spunem despre noi. Avem câte o identitate pentru fiecare relație pe care o avem. Zilnic, egoul trăncănește într-una, cu tot felul de povești adaptate situației. Acum ești tatăl unui copil cu probleme la școală, peste 10 minute ești angajatul cu care șeful s-a purtat urât, peste 20 de minute ești soțul neglijat de nevastă, peste o oră ești mucalitul din gașca de prieteni, iar peste două ore ești românul disprețuit de ceilalți cetățeni UE. Între timp, corpul funcționează independent de toate aceste povești și în interiorul lui se petrec milioane de reacții chimice, despre care nu știi și pe care nu le poți controla. Acțiunile tale și ale altora rezultă din acele reacții chimice, nu din identitățile volatile schimbate periodic.

Dar sunt unele momente în care totul curge perfect. Atunci când faci anumite activități pe care le execuți perfect și la care te poți concentra în totalitate. Te pierzi în ele și te confunzi cu momentul respectiv. Atunci, orice autoidentificare încetează. Din cauza RS, aceste momente vor fi din ce în ce mai puține, pentru că prin definiție, atunci când socializăm, avem nevoie de o identitate sau mai multe.

Renunțând la RS, am redus nevoia ego-ului de a crea o poveste interesantă despre orice întâmplare, reușind astfel să mă concentrez pe momentul prezent fără a-l descrie, cataloga sau evalua.

Urmări

La început, după ieșirea de pe RS, a fost dificil să comunic cu colaboratorii. A trebuit să-i anunț pe toți că nu mai sunt pe Messenger și că de acum folosim email sau telefon. După vreo lună, soră-mea m-a anunțat că eu sunt încă online pe Facebook, deși îmi dezactivasem contul. Se pare că e dificil să ieși cu totul de pe Facebook. Am acceptat atunci să folosesc doar Messenger, spre bucuria unora care nu erau atât de obișnuiți cu emailul. Câțiva elevi adolescenți de la chitară au fost nevoiți să-și facă un cont email, doar pentru a ține legătura cu mine. LOL

Cu cei care mă urmăreau pe paginile mele Călin Cyfer sau Haplea Fructaliu am ținut legătura prin liste de știri. De fiecare dată când aveam un articol nou, sau o noutate, le trimiteam tuturor un email. Rata de deschidere a fost foarte bună, 30-40-50%, mult mai bine decât pe FB unde aveam o întindere de cel mult 20% din audiență. Emailurile ajung sigur la destinatar, pe când pe RS, algoritmul decide cine și când vede o anumită publicație.

Faptul că nu am mai fost atât de activ pe RS a însemnat o scădere a activității în toate domeniile. Dar scăderea nu a fost nici pe departe cea așteptă. Estimez o scădere cu 20%, ceea ce-mi arată că povestea pe care mi-o spuneam despre cum „trebuie să fiu pe RS pentru a supraviețui” era total eronată. O scădere cu 20% nu e mare lucru, dacă e să compar cu cât timp am câștigat prin retragerea de pe RS.

Revin?

Mă gândeam să revin pe RS după cele 6 luni. Cum s-a stins reflexul de a împacheta și publica orice moment interesant din viața mea, n-ar fi un pericol să revin, doar pentru a publica anunțuri despre articole, concerte sau clipuri youtube, fără a le comenta, fără a verifica feedbackul. Dar după ce am văzut ce s-a întâmplat după anunțul meu că nu mai sunt vegan, am realizat că sistemul nu trebuie încurajat sub nicio formă.

Algoritmii rețelelor de socializare nu sunt malefici, ei doar încearcă să maximizeze timpul petrecut de utilizatori în rețele. Din păcate, mesajele care atrag atenția sunt cele controversate, în special pe teme morale, care dau naștere la multe reacții negative. Oamenii sunt captivați de astfel de lupte de idei, în care se identifică cu un curent sau altul.

Deși nu l-am publicat personal în RS, articolul despre renunțarea la veganism a avut 5400 de reacții pe Facebook, incluzând aici orice like, comentariu, republicare. Tocmai pentru că a fost o acțiune controversată, capabilă să nască reacții puternice, algoritmul FB a adus articolul în fața multor persoane care nu aveau neapărat treabă cu subiectul, nu cunoșteau toate detaliile și nu mă cunoșteau în particular. Dacă eram încă pe FB, m-aș fi angrenat în discuții interminabile și inutile, consumatoare de timp și nervi. Așa, nefiind pe FB, n-am fost acaparat de primul impuls de a reacționa și răspunde.

Singurii a căror părere ar fi trebuit să conteze ar fi fost cei care mă urmăresc pe lista de știri și sunt interesați de aspectul nutrițional al vieții mele. Ei au o legătură directă cu mine prin email și pot să-mi răspundă personal fiecărui mesaj. De la aceștia am avut doar aprecieri pozitive, pentru că mesajele erau directe și nu impersonale, undeva pe un grup FB, impulsionat de algoritmi.

Așa că NU revin pe rețelele de socializare. Descreșterea activității mele cu 20% nu justifică revenirea într-un sistem detestabil. Voi căuta în continuare alte metode de a ține legătura cu cei interesați de activitatea mea, pentru a completa modul actual de comunicare prin email. Avantajele renunțării la RS depășesc cu mult dezavantajele.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +