Cyfer : Color : Cuprins

Viața fără rețele de socializare

Cei care mă urmăresc știu că sunt un fervent utilizator de rețele sociale. De zece ani (începând cu 2007) am folosit diverse rețele de socializare pentru promovare, pentru informare sau pentru distracție. Nu am o cifră exactă, dar rata publicațiilor trebuie să depășească în medie una pe zi.

Așa că renunțarea mea la a mai folosi rețele sociale probabil ridică niște sprâncene. Am 3 săptămâni de când nu am mai publicat nimic (21 septembrie 2017) și mai multe luni de când nu mai urmăresc „feedul” vreunei rețele. Voi explica în acest articol care sunt motivele mele și cum doresc să socializez sau să comunic cu prietenii în viitor.

Îmi vreau atenția înpoi

Atenția este cel mai important bun de care beneficiem în această viață. Capacitatea noastră de a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru este direct proporțională cu timpul în care ne putem concentra pe un subiect. Schimbarea focalizării de la un subiect la altul lasă reziduuri de atenție. Încă ne gândim la subiectul precedent, în timp ce încercăm să înțelegem noua chestiune. Procesul de înțelegere înseamnă în primul rând învățare. Iar învățarea implică mielinizarea legăturilor nervoase specifice. Mielinizarea se produce prin concentrare pe un singur subiect pe termen lung.

Astfel, verificarea constantă și periodică pe timpul zilei a rețelelor sociale intră în conflict direct cu capacitatea noastră de a învăța și înțelege subiectele cu adevărat importante.

Dependența

Aplicațiile rețelelor sociale sunt proiectate de aceiași specialiști cu care lucrează cazinourile. Scopul proprietarilor aplicațiilor este obținerea atenției utilizatorilor pe cât mai mult timp. Cu cât aplicațiile dau mai multă dependență, cu atât mai bine. Suma atenției utilizatorilor pe un anumit interval de timp este bunul pe care acea aplicație îl deține. Acest bun poate fi vândut către alte companii pentru publicitate.

În cazul cazinourilor dependența e oarecum controlată de faptul că trebuie să te deplasezi undeva pentru a juca. Mergi la cazino, tragi de manetă două ore, cheltui 30 de lei și te duci acasă. În cazul rețelelor sociale folosite pe telefon, „cazinoul” este oriunde cu tine, îl ai în buzunar. Oriunde te oprești puțin, poți scoate telefonul și „tragi de manetă”, adică mai dai un „scroll la feed”. Poate câștigi ceva.

No feed

Recuperarea atenției și înlăturarea dependenței au fost motivele pentru care am renunțat la „feedul” rețelelor sociale. Nu am nevoie de un flux constant de informații pentru a-mi distrage atenția de la activitățile despre care știu că mă pot ajuta la atingerea obiectivelor pe care mi le propun.

Dar dacă am renunțat la feed, cum mai pot ști ce fac prietenii și ce mai e nou în viața lor? Cum pot menține legăturile de prietenie dacă nu folosesc rețele de socializare? Voi fi de modă veche, voi folosi contactul direct și intenționalitatea. Nu am nevoie de un feed al unei aplicații să-mi amintească de existența unui prieten. Dacă doresc să comunic cu un prieten pot să încep prin a trece în revistă ce a publicat pe canalele sale de comunicare, dar aș înțelege că acelea pot fi doar chestiuni de suprafață. O conversație în privat, prin email sau printr-un telefon ar fi mai utilă pentru legătura de prietenie dintre noi.

Dacă aș fi fost un utilizator pasiv, cele două realizări de mai sus ar fi fost suficiente pentru a-mi închide și chiar șterge toate conturile de pe rețelele sociale. Dar eu sunt mai mult un utilizator activ decât unul pasiv. Am ajuns să cred că prezența mea pe rețelele sociale nu este doar recomandată, dar chiar obligatorie. Fără o prezență constantă activă pe rețele ar urma să fiu în scurt timp uitat și ignorat.

O conversație

Orice creator de conținut are nevoie de canale de comunicare cu audiența sa, iar rețelele de socializare par să ofere mediul perfect. Miliarde de utilizatori interconectați în rețele unice, gata să primească operele de artă ale unor artiști. Problema e că pe rețele, atenția e fragmentată în sute de domenii care nu au legătură între ele. Atenția unui utilizator obișnuit de rețele poate trece rar de câteva secunde. Iar aceste câteva secunde nu sunt suficiente pentru a începe o conversație.

O carte, un spectacol, un film, o expoziție de sculptură sau de tablouri sunt modalități de a începe o conversație cu audiența. Oamenii nu vin pe rețelele de socializare pentru a începe conversații. Ei au nevoie doar de un divertisment scurt și gratis.

Astfel rețelele de socializare pot fi folosite pentru promovare, dar nu trebuie luate în serios. Obiectivul ar trebui să fie atragerea audienței către un mediu mai puțin zgomotos.

Practic – cum voi folosi rețelele de socializare pe viitor

Pentru mine rețelele de socializare înseamnă aproximativ Facebook și Instagram. Twitter nu folosesc, dar acolo se publică automat ce apare pe pagina mea de Facebook. Youtube poate avea caracteristici de rețea de socializare, dar îl voi trata separat.

  1. Nu-mi voi șterge profilul de Facebook, pentru că pe majoritatea prietenilor mei îi pot contacta doar pe Facebook. Nu le cunosc emailul. Deci voi putea fi în continuare de găsit pe Facebook Messenger.
  2. Browserul meu de internet are o aplicație care blochează feedul Facebook. Chiar dacă intru pe Facebook, nu voi fi distras. Mi-am șters aplicațiile Facebook și Instagram de pe telefon și de pe tabletă. Am lăsat doar messengerul.
  3. Singura modalitate de a observa ce publică prietenii mei pe Facebook va fi doar prin accesarea directă a profilului acestora. (intenționalitate)
  4. Pe paginile mele Călin Cyfer, Haplea Fructaliu și Lecții de Chitară cu Cyfer voi publica doar automat din afara Facebookului. Nu voi urmări comentarii, deci nu voi răspunde la ele.

Cum funcționează?

Aceste 3 săptămâni de când am renunțat la rețele de socializare au fost extraordinare.

Pe Viitor (Email, Patreon)

Dacă nu mai folosesc rețelele de socializare, cum voi reuși să-mi informez audiența despre noi concerte sau albume. Cum voi reuși să găsesc elevi pentru orele de chitară? Cum voi putea influența lumea să adopte un regim de viață sănătos? M-am gândit la toate aceste probleme și continuarea unei activități susținute pe rețelele de socializare nu este răspunsul pentru niciuna dintre ele.

Voi continua să public, dar scopul meu va fi să-mi aduc audiența către medii mai puțin zgomotoase, cum ar fi comunicarea prin email, prin buletine informative (newsletter). Mă voi axa pe spectacole la care promovarea nu cade în totalitate pe seama formației. Voi publica mai mult pe situri specializate, Soundcloud sau Youtube.

Cei mai mulți dintre elevii de la meditații provin din recomandările unor prieteni sau elevi. Alții provin de pe situri specializate de meditații sau de pe Comunitatea chitariștilor din România. Alții au găsit situl meu. O mică proporție provine de pe Facebook.

Un concept care mă atrage în ultimul timp este Patreon. Este un mediu în care creatorii de conținut pot fi susținuți cu bani de audiența lor. Nu am devenit deodată atât de mercantil încât să solicit bani pentru orice pun pe internet, dar banul îmi pare un excelent barometru al valorii muncii prestate. Dacă există oameni care consideră că munca ta merită să fie susținută financiar, atunci înseamnă că ei o consideră valoroasă.

Rețelele de socializare pot păcăli orice creator de conținut, dacă acesta măsoară reacțiile pozitive, inimioarele, hlizelile și comentariile unei audiențe distrate. Acestea sunt gratuite la propriu și la figurat.

Orice creator de conținut care și-a construit o audiență serioasă pe rețelele de socializare poate face un experiment. Se poate retrage câteva săptămâni de pe rețele, iar atunci va constata cu surprindere că doar câțiva din acea audiență de zeci sau sute de mii de persoane i-au remarcat absența. Un număr și mai mic îl vor întreba unde a dispărut.

Asta se întâmplă pentru că în zgomotul asurzitor al rețelelor de socializare, o absență poate fi trecută ușor cu vederea, iar acel conținutul lipsă înlocuit cu alte publicații similare. Pentru că nu-i așa, oricine poate publica pe rețele de socializare și să capteze pentru câteva secunde atenția altora.

Dar nu oricine poate susține o conversație.

Referințe
Why is so hard to work



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +