Cyfer : Color : Cuprins

Scopul vieții

Ce titlu de carte de dezvoltare personală de doi lei. Și totuși, altul n-am găsit.

Nu-mi amintesc să mă fi născut, dar îmi amintesc când aveam 5 ani și plângeam în hohote în Turcia. M-am uitat la niște oameni bătrâni, peste care viața a trecut cu buldozerul, m-am uitat la ai mei, m-am uitat în oglindă și n-am văzut decât un deznodământ. Moartea.

Am început să plâng în hohote. Mi-am dat seama că exist, dar în viitor voi înceta să exist. Cum poate fi așa ceva posibil? Cum poate ceva să existe, iar apoi să nu mai existe? Cum se poate ca din ZERO să apară UNU și cum poate UNU să devină ZERO? De ce suntem aici? Niște creaturi insignifiante într-un univers infinit, dacă e să ne raportăm la capacitatea noastră actuală de a-l explora?

M-am tot întrebat care este scopul vieții. I-am întrebat pe ai mei, pe niște prieteni de-ai lor, pe preoți, pe niște predicatori. Am căutat răspunsul în textele trupelor preferate. Nu l-am găsit. Am renunțat la căutări pe la 14 ani, când hormonii au preluat controlul. De atunci, viața și-a urmat cursul standard, instinctual. Împerechere, urcat pe diverse scări sociale, a banilor, a faimei. Nu sunt un bun cățărător, am căzut de multe ori, am suferit.

Dar cu ce scop, toate astea?

N-am găsit scopul nici când am meditat 10 zile în templul buddhist, nici când n-am mâncat nimic 23 de zile, nici când am urcat de 100 de ori la rând pe Vârful Postăvaru. Dar am avut o clarviziune stând într-un club obscur din Brașov, în fum de țigară, discutând cu o fată de la TED, despre ce va conține discursul meu.

Iată:

Suntem niște mici vietăți, aflate pe o bucățică de praf, într-un univers vast. Singurul scop palpabil este să ne asigurăm continuitatea ca specie. Am populat toată planeta, acum provocarea e să supraviețuim pe ea până când găsim o modalitate să populăm alte sisteme solare. E un scop forțat de instinctul animalic. Așa suntem programați.

Dar mai este Mintea. A nu se confunda cu creierul.

Când meditez, mintea urmărește respirația, iar rezultatul e că mintea se oglindește în trup. Ceea ce se întâmplă în minte, are o corespondență în corp și invers. Iar atunci realizezi că nu te confuzi cu mintea. Că îți poți urmări mintea de pe o poziție exterioară. Îi vezi toate tertipurile ieftine, toate lamentările. O găsești infantilă. O mângâi pe creștet, Îi spui că totul va fi ok. O calmezi.

Și atunci cine ești tu? Ești entitatea vastă, calmă. Ești totul. Ești Dumnezeu. Iar mintea este copilul tău. Seamănă cu tine, dar are caracteristici proprii. Este modul tău de a te reproduce, de a crea. Este fiul pe care-l trimiți în lumea simțurilor. Iar scopul e să-l crești. Să înțeleagă natura sa, dar în același timp să-și formeze drumul propriu.

Dar copilul ești tot tu.

10835342_357539847769657_4023696580322595501_o



11 răspunsuri la “Scopul vieții”

  1. Razvan spune:

    Sigur, putem sa ne intrebam, si o facem. Dar asa cum a avea un scop nu e posibil in absenta vietii, la fel viata nu e posibila in absenta unui scop, fie el si subzistenta, sau in termeni budisti, evitarea suferintei si cautarea placerii. Depasirea acestei situatii (samsara) nu inseamna retragerea intr-un vid magic unde plutim pe norisori, ci confirmarea personala a faptului ca problema e pusa din perspectiva ignorantei, si la o analiza atenta se dizolva.

    Daca viata nu e posibila fara scop, si scopul fara viata, atunci o perspectiva atomista e imposibil de sustinut. Adica, entitatile depind una de cealalta pentru existenta lor, si nici una nu poate fi stabilita ca fiind baza celeilalte. Nu „exista” cu esenta proprie, nici una, nici cealalta, nici impreuna, si nici nu se poate spune ca nu exista deloc.

    Si ca sa tinem la distanta nihilistii, ele totusi exista amandoua, conventional. Din punctul asta de vedere, da, exista scop, si ne putem intreba care este, dar doar pentru o persoana, sau o colectivitate, pentru ca in timp conventiile se schimba. Nu exista persoane mature spiritual (evit intentionat termenul extrapompos „iluminate”) in sensul budist care sa caute Sensul (cu S mare, adica valabil pentru _oricine_, _oricand_). Dar putem, si e datoria noastra, sa ne cautam scopul cu s mic – al nostru, personal, evident influentat si delimitat de comunitatea in care traim.

  2. Razvan spune:

    Expresia „sensul vietii” e lipsita de sens. E rezultatul unei confuzii ontologico-gramaticale care dispare dupa maturizare. Expresia sugereaza ca „sensul” si „viata” sunt doua entitati diferite, si ca sensul poate exista in absenta vietii, cand de fapt viata inseamna nici mai mult nici mai putin decat posibilitatea sensului.

    Mai multe despre subiect, fara mambo-jambo budist, in cartea „Groundless Grounds: A Study of Wittgenstein and Heidegger”, de Lee Braver. Trebuie _neaparat_ citita. _Neaparat_.

  3. vlad spune:

    bun! și întrebarea mea este: o să ții un discurs la ted? 😀 dacă da: când? și ce va conține?

  4. Gonpo spune:

    Pot sa inteleg framantarea interioara care a dat nastere textului, dar nu pot sa inteleg manifestarea textului in formei lui de la cineva care practica budismul. Adica, pot fi de acord cu exprimarea „entitate vasta, calma”, dar nu cu „esti Dumnezeu”. Este contrar oricarei invataturi budiste (identificarea, atasamentul etc., le stii tu..) 🙂

    • Calin Cyfer spune:

      am folosit terminologia Dumnezeu, pentru că cei mai mulți dintre cei care mă urmăresc sunt creștini sau au fost crescuți într-un context creștin. Într-o primă fază era folosită denumirea Iisus în loc de „fiu”, dar m-am gândit că asta ar putea activa vreun habotnic creștin, așa că am căutat să evit conflictul. Iată totuși că s-a sesizat un budist :))
      Înlocuiește Dumnezeu cu „goliciune”, ”nimic”, în sensul de inexistență a lui „eu”, „al meu”. Vezi http://www.cyfer.ro/blog/2015/01/16/post-negru-informational-nereusit/

      • Gonpo spune:

        Total de acord cu tine, dar tocmai pentru ca avem un „background” crestin aici as fi evitat formularea. Pentru cineva care este nefamiliar cu budismul probabil ca socul formularii este destul de mare si in loc ca articolul sa devina un catalizator pentru introspectie ar putea genera o reactie de respingere. Si ar fi pacat… 🙂

  5. Leonard spune:

    Chiar așa este Călin, suntem datori sa ne descoperim si tu faci o treaba excelenta in directia asta.Te felicit si te urmăresc.

  6. Csilla spune:

    Hey….Just wanted to let you know ca mi-a placut ce ai scris….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +