Cyfer : Color : Cuprins

Poliamor

Sora mea a avut o idee foarte bună pentru petrecerea de botez a copilului. În loc de obișnuita chermeză la restaurant, cu locuri prestabilite la masă pentru fiecare invitat și ospătari pentru servire, ea a preferat un club, măsuțe și bufet suedez. Acest context a mărit considerabil interacțiunea dintre cei prezenți.

Oameni care nu se cunoașteau în prealabil au inițiat discuții interesante, copiii (altfel timizi și nesiguri) se îndepărtau de părinți, pentru a-i cunoaște pe ceilalți indivizi prezenți în încăpere, iar adulții aveau grijă de copiii altora, de parcă ar fi fost ai lor. Totul mi s-a părut atât de natural, încât mi-am imaginat că acesta e felul nostru ancestral de a interacționa, în comunități de mai multe familii, cu relații complexe între indivizi.

Oare nu este familia monogamă un mod impus artificial pentru a controla mai bine populația? Comunitatea este astfel fragmentată și redusă la două persoane, adică exact atât cât este nevoie pentru procreere. Astfel de „celule” sunt vulnerabile. Se poate pune ușor presiune pe ele, dacă este necesar.

Familia monogamă a fost probabil ușor de impus, pentru că ea se bazează în principal pe ego, pe ideea de „eu”, „al meu”. Am un partener și nu vreu să-l împart cu nimeni altcineva, este „al meu”. Apoi apare frica de a-l pierde, gelozia, dacă partenerul este interesat de alte persoane. Ideea de „eu”, presupune că sunt incomplet, că am nevoie de ceva din afară. Așa a apărut ideea de „suflet pereche”, acel suflet care te completează, îți acoperă toate acele „minusuri”. După ce-l găsești, veți trăi fericiți până la adânci bătrâneți… și o eternitate după. Devine imperativ pentru validarea ta socială și spirituală, să-ți găsești un partener. Dacă nu-ți găsești, te simți frustrat, de râsul lumii.

Cu toate legendele și poveștile, monogamia este o idee acceptată doar recent, de câteva zeci de ani. În trecutul nu foarte îndepărtat, era considerată normală, mai ales la bărbați, existența altor parteneri/partenere în afara căsătoriei oficiale (concubine, prostituate, sclave).

În zilele noastre, dacă e să ne luăm după cifre, monogamia nu funcționează. Una din două căsătorii sfârșesc în divorț, la nivel mondial. Vorbim aici doar de uniunile oficiale. Relațiile neoficiale probabil au o rată de eșec mult mai mare decât căsătoriile. Asta pentru că uneori oamenii rămân împreună, căsătoriți, doar pentru copii, din cauza cutumelor, pentru confortul material, sau doar din inerție, deși relația lor e moartă demult. Adulterul e în aceste cazuri ceva obișnuit. E normal ca partenerii să caute alte relații în afara căsătoriei.

Din ce în ce mai mulți oameni aleg să trăiască singuri, tocmai pentru că nu se pot regăsi în relații monogame. Am devenit atât de sofisticați, încât e imposibil ca un partener să se plieze perfect pe toate laturile personalității noastre. Apariția celibatarilor divizează comunitatea în celule mai mici, mai ușor de controlat.

Poliamor : înseamnă acceptarea relațiilor intime non-exclusive cu consimțământul tuturor celor implicați.

A nu se confunda cu poligamia (un bărbat cu mai multe neveste) sau poliandria (o femeie cu mai mulți soți). Poliamorul presupune o relație intimă între două persoane, acestea fiind libere să dezvolte alte relații intime, cu alți parteneri, atâta vreme cât fiecare dintre cei implicați știe că nu se află într-o relație monogamă.

Pare scandalos? E normal, având în vedere cât suntem de îndoctrinați cu ideea de monogamie. Dar iubirea nu poate fi finită. În toate celelalte tipuri de relații, sunt acceptați parteneri multipli. Dacă ai un copil, nu înseamnă că îl vei iubi mai puțin, atunci când vei avea încă un copil. Dacă ai un prieten, asta nu înseamnă că nu poți avea și alți prieteni.

Cele mai multe dintre mamiferele nu sunt monogame. Masculii sunt interesați de sex și bătăi, iar femelele de sex și creșterea copiilor. Asta e biologia, așa s-au dezvoltat speciile. Există și tipuri de animale monogame: pinguinii, gibonii, papagalii și vulturii pleșuvi. Sunt oamenii monogami? Mie îmi vine greu să cred, având în vedere istoria noastră.

Pentru a avea curajul să contești monogamia acceptată ca implicită, trebuie să te poți uita în interiorul tău, să-ți dai seama cine ești, ce vrei, care-ți sunt sentimentele și dorințele. E greu de trecut peste legi clare impuse, peste ideea de a pierde ceva ce-i al tău. Dar e mult mai greu de trăit cu disonanța dintre ceea ce simți cu adevărat și felul în care-ți este impus să acționezi.

polyamory-Symbol

 



3 răspunsuri la “Poliamor”

  1. Vio spune:

    Este foarte greu sa contesti modul de functionare a lucrurilor(chiar daca acest mod este gresit) pentru ca vei fi diferit, vei iesi din turma si vei fi aratat cu degetul. Nu-s putine situatiile in care mi-am manifestat aspectul poliamoros si domnisoarele s-au desumflat subit (gandidu-se ca au pus mana pe „prada”).

    Poliamoria ca si multe alte aspecte mai greu digerabile tine de un set de valori nenegociabile si chiar daca pierzi multe „oportunitati” in prima faza….ulterior descoperi oameni similari, cu valori apropiate de ale tale. Plus ca e o foarte faina calatorie in interior care in monogamie nu se manifesta.

  2. Errnest spune:

    Acestea sunt vremurile din urma…adica Sodoma si Gomora.

    • Calin Cyfer spune:

      chiar mă întrebam când apare un comentariu habotnic. Era foarte ciudat că n-a apărut niciunul. În anul 66 Eseninii au prezis că sfârșitul lumii înseamnă răzvrătirea Evreilor împotriva Romanilor și că va veni Mesia. În 365 Hilary of Poitiers a anunțat că sfârșitul vine la sfârșitul anului. Hippolytus de Roma a anunțat sfârșitul în anul 500. Și tot așa o listă luuuuungă de sfârșituri s-au anunțat în acești 2000 de ani de la povestea lui Iisus. Dacă ai timp, citește-le pe toate :)) https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_dates_predicted_for_apocalyptic_events

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +