Cyfer : Color : Cuprins

Întrebări și răspunsuri

Coborând pe o potecă de munte, în apropiere de Brașov, mă întâlnesc cu o doamnă care mă întreabă:

– Veniți de sus? (Sus ar fi putut însemna vârful Postăvaru, cabana Postăvaru, Poiana Brașov, Șaua Tâmpei, Vârful Tâmpei sau restaurantul de pe Tâmpa)

-Da (I-am răspuns da, pentru că în acel moment coboram, deci veneam de sus)

– Cât ați făcut?

-1:49h (I-am răspuns după ce m-am uitat la ceas. I-am spus cât am făcut în toată tura, un traseu care ocolea muntele Tâmpa, făcut în picioarele goale. Ce relevanță avea pentru ea acest timp? Niciuna)

-Dar la deal cât se face?

-Până unde? (am încercat s-o ajut, poate aflam măcar la ce se referă prin acel misterios „sus”)

– Până în Șaua Tâmpei.

– Eu fac 15 minute, dacă mă grăbesc fac 10. (din nou, un răspuns fără prea mare relevanță pentru ea)

M-a privit încurcată. Ea probabil a auzit că se face cam o oră, ceea ce era adevărat.

Picasso spunea: „Computerele sunt inutile. Nu pot oferi decât răspunsuri.” La o primă vedere, pare o afirmație ciudată. Cum adică nu pot oferi decât răspunsuri? Nu asta vrem? Răspunsuri la întrebările noastre? Venim în lumea asta, căutând răspunsuri la întrebări, dar punem întrebările potrivite?

O întrebare trădează un gând despre viitor, iar răspunsul vine tot timpul din trecut. În momentul prezent nu există întrebări sau răspunsuri.

În zen se pun întrebări sub formă de istorioare sau ghicitori. Atunci când cineva încearcă să răspundă folosind raționamentul logic, observă că e imposibil și că pentru a găsi o soluție trebuie să scape de o serie de șabloane mentale rigide dezvoltate în timp.

Koan:
Un călugăr îl întreabă pe Ummon: „Ce este Buddha?” Ummon răspunde „Balegă uscată”.

Ce-a vrut să zică Ummon?

question-mark



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +