Cyfer : Color : Cuprins

Oceanul Jimi Hendrix

Pentru a 3-a oară sunt invitat la Suceava la festivalul de blues Blues Con-Fusion, dedicat memoriei lui Fani Adumitroaie. Așa că pe 21, 22 și 23 mai, voi fi prezent în Bucovina în calitate de amfitrion al jam-sessionurilor cu care se vor încheia serile de festival. Toate bune și frumoase, mă voi întâlni cu o grămadă de muzicieni pe care-i iubesc (Claudiu Purcărin, Dan Saghin, Vali SirBlues Răcilă, Raul Kusak, Dean Bowman, Ana Radzic, Rareș Totu, Joe Ruși, Hanno Hoefer), iar publicul de acolo e cel mai cald și cunoscător din țară.

Problema e că eu n-am mai cântat demult. De anul trecut de când am plecat din București am cântat sporadic, iar de când m-am aventurat la tropice, n-am mai cântat aproape deloc. Când am ajuns acasă, mi-am scos chitarele, le-am pus pe stative și le-am privit în fiecare zi, fără a avea vreun impuls de a pune mâna pe ele.

Când o fac, sunetele curg fără nicio piedică, câtă vreme nu gândesc ce vreau să fac. Dacă mă gândesc la ce doresc să fac în continuare, mă blochez și nu-mi aduc aminte progresii simple. E amuzant, dar totuși, trebuie să fac niște repetiții, dacă vreau să mă prezint onorabil la jam, așa că am apelat la Jimi Hendrix.

Hendrix_Winterland1-Robert-Knight

Vedeți, Hendrix este zen. Mai adânc de atât nu poți ajunge. Hendrix atinge măduva universului. Când pun să ascult un live cu Hendrix, simt cum mi se ridică părul pe mâini, pe ceafă, iar în momentul următor, tot ceea ce e material în mine explodează și nu mai există. Rămâne doar un ocean cu ape liniștite sau agitate. Îmi amintesc de ce am pus inițial mâna pe chitară și de ce aș face-o din nou. E un vehicul transcendent.



6 răspunsuri la “Oceanul Jimi Hendrix”

  1. Phaaa cat de tare :). Tocmai am intrat pe RGC dupa multa vreme, gandindu-ma sa caut un Fender Mustang II v2 second, ca stau si ma uit la chitara in colt de camera.. Asta dupa ce nu am mai cantat de ceva timp. Guess what? Am fost in Warehouse in spatele mesei lui Yoko si mi-a placut mult vibe-ul tau. Sincer, nu te-am auzit pana atunci spre rusinea mea, insa m-a dat pe spate slideul, de cand ai scos semi-acustica aia am zis: hmm stai ca e interesant. 🙂 Si articolul asta e tare, fix din cauza lui Jimi m-am apucat si eu si cumva e catalizator. Daca il ascult imi vine sa iau direct chitara :)). Foarte tare! BTW data viitoare las si un buna ziua/seara si poate un ciocnit de bere. 🙂

  2. Lioara spune:

    Bine zis! 🙂 Muzica te ajuta sa intuiesti ce inseamna sa fii Una cu tot si toate. Si asta, fara absolut niciun efort. Doar sa fii acolo cu totul. Succes si inspiratie la jam session! 🙂

  3. Razvan spune:

    Singurul motiv pentru care merita sa faci muzica, si principalul pentru care tehnica chioara nu face doi bani.

    Din pacate, majoritatea chitaristilor o fac (cel putin – sa speram ca doar – la inceput) fie ca sa impresioneze sexul opus, fie ca sa-si faca gelosi prietenii, ambele motive izvorate dintr-unul dintre cele mai scarboase nivele de ego, si chestiune care se aude. Dar chestiune usor cuantificabila dupa criterii sportive, deci superficiala, deci accesibila.

    Don’t try, vorba lui Bukowski (un maestru Zen occidental, alaturi de Wittgenstein si de Kafka, fiecare in felul lui; si de ce nu, alaturi si de Hendrix).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +