Cyfer : Color : Cuprins

Cine conduce Mauritius, cine te conduce pe tine?

Sunt în Mauritius, o mică insulă pierdută în Oceanul Indian. În 4 zile de explorare și discuții cu localnicii, am aflat câteva detalii despre cum merg treburile politice și economice în această țară. Situația e ușor de explicat într-un singur articol de blog, pentru că totul se întâmplă la nivel micro. Dar modelul se poate extinde ușor către sisteme politico-economice mai complicate și mai extinse.

Insula nu a fost locuită înainte ca exploratorii europeni să o descopere în secolul al 17-lea. Portughezii nu au fost interesați de ea, dar olandezii, francezii și apoi englezii au văzut o oportunitate de profit. Ce se poate cultiva cel mai ușor pe insulă? Trestie de zahăr. Bun. Radem toată jungla, distrugem ecosistemul și plantăm trestie de zahăr. Dar stai! Ne trebuie forță de muncă. Nu putem să aducem din Europa. E prea scumpă și ar putea crea probleme. Sclavi africani? Sunt cam greu de disciplinat. Numărul lor trebuie să fie limitat. Aducem în principal din India. E relativ aproape și sunt perfecți pentru job.

Astfel, insula a devenit o rotiță în sistemul capitalist vest european, indiferent dacă olandezii, francezii sau englezii au deținut controlul. Rolul insulei era de a furniza zahăr către Europa. Populația locală era hrănită cu alimente de mâna a doua, bazate pe orez, importate din India. În 1968, mauritienii și-au obținut independența, însă această independență nu putea fi decât „pe hârtie”. Din moment ce insula era atât de specializată economic, depindea puternic de export, pentru a-și importa celelalte bunuri necesare traiului. Relațiile economice nu puteau fi schimbate. E dificil să iei o rotiță dintr-un sistem și să o potrivești în altul. Era dificil ca Mauritius să găsească un alt partener căruia să-i exporte zahăr. Pentru un bun atât de comun, fiecare sistem și-a dezvoltat de multă vreme o modalitate de obținere a zahărului (fie producție proprie, fie import).

Așadar afacerea a rămas aceeași. Mauritius exportă tot zahărul către Uniunea Europeană și nu cred că e o afacere avantajoasă pentru exportator. În Mauritius nu găsești zahăr din Mauritius. Contractele probabil au cifre clare pe care țara trebuie să le atingă. Astfel că zahărul consumat de mauritieni e importat din Africa de Sud.

Populația a scăpat de sub control de la independență. Aproape că s-a dublat. Mauritius are 1,28 milioane de locuitori ce trăiesc pe o suprafață echivalentă cu jumătate din județul Brașov. Aglomerația se simte oriunde. Conducerea a avut un succes moderat în încercarea de a extinde economia țării către turism, pescuit și servicii financiare.

Mauritius este pe locul 3 în Africa printre cele mai puțin corupte țări. Totuși, fostul prim ministru, Navin Rangoolam, schimbat în decembrie anul trecut, a fost prins cu 5 milioane de rupii (132 000 euro) în casă. Investigații ulterioare au arătat că o sumă de aproximativ 21 de milioane de euro se aflau în genți sigilate, ce urmau să fie scoase din țară de soția premierului.

Morala?

Puterile vestice controlează total viața de pe insula Mauritius, deși aceasta este „independentă”. Insula face parte dintr-un sistem, din care nu poate să iasă. Oamenii care o populează sunt crescuți pentru un singur lucru. Să muncească plantațiile, în rest să aibă parte de mâncare și distracții ieftine. Extinderea economiei este controlată tot de puterile externe. Acestea au fondurile și expertiza necesară. În zonele din nord, francezii și-au creat un fel de sud al Franței tropical. Un loc unde se pot simți ca acasă. Dacă mergi 20km mai spre sud, ajungi în „India”, cu o aglomerare de populație săracă și murdară.

Rolul puterii locale este doar de a gestiona fluxul de resurse dinspre insulă către exterior. Interesul puterii locale e să fure cât mai mult din aceste resurse, prin corupție. Puterile externe știu asta și tolerează situația până la un anumit punct, dar dacă se depășește o anumită sumă, neplanificată, e deranj. Puterea locală e schimbată, iar prima treabă a noii  puteri este să pedepsească vechea putere. Toate statele mici au un sistem politic ce naște guverne slabe. Se ajunge la situații în care președintele e de o culoare, iar prim ministrul de alta, guvernul nu poate obține majoritatea în parlament, iar dacă o obține, e instabilă. În acest fel, puterile externe pot controla mai ușor situația, pentru că băieții din colonii se urmăresc unii pe ceilalți. Spre deosebire de colonii, puterile mari au sisteme politice din care rezultă guverne puternice: SUA, Marea Britanie, Rusia.

Când ești un observator neutru, iar sistemul observat e destul de rudimentar, lucrurile par simple. Dacă spun că aceeași situație cu Mauritius e prezentă în România, unii mă vor acuza de „teoria conspirației” și imaginații despre „illuminati”. Adevărul este că sistemul în care trăim acum a fost bine pus la punct de mii de ani, de o clasă conducătoare. Toate detaliile politico-economice sunt doar simple amănunte, menite să camufleze situația generală.

Cum ar putea o țară ca Mauritius să fie independentă? E imposibil. În primul rând, oamenii ar trebui să adopte o dietă potrivită pentru homo sapiens. Adică fructe tropicale, legume crude, fructe de mare. Dieta actuală, plină de orez, zahăr și junk food le întunecă judecata. Pentru a avea resurse să adopte o astfel de dietă, trebuie să radă plantațiile de zahăr și să planteze păduri de arbori fructiferi. Populația este enormă și a crescut pe baza alimentelor junk importate, dar pădurea tropicală ar putea hrăni chiar o astfel de populație. Am calculat că dacă toată suprafața insulei ar fi acoperită cu plantații de banane, ar fi suficiente calorii pentru a hrăni 4.8 milioane de oameni. Avantajul pădurii și a pomilor este că dezvoltarea se poate face tridimensional, nu doar bidimensional, plat, ca în cazul monoculturilor de grâne. Un alt avantaj este combinația inteligentă ce se poate face între diverse soiuri, pentru a ține departe dăunătorii. O mono-cultură este mult mai expusă dăunătorilor decât un sistem natural complex.

Odată ce resursele alimentare au fost securizate, se pot încerca exportul fructelor sau eco-turismul. Acest scenariu este din păcate imposibil în situația în care ne aflăm la nivel mondial. Chiar dacă ar exista oameni cu o astfel de viziune, le-ar fi greu să ajungă la putere, pentru că ar trebui să intre în sistemul actual, deja compromis. Dacă ar ajunge în poziția de putere, măcar locală, nu ar putea să facă mari schimbări din cauza angajamentelor deja existente ale „coloniei” cu puterile mari externe. Dacă ar putea pune în practică unele idei, s-ar lovi de refuzul populației, obișnuită cu un anumit tip de viață și de confort. Această populație a fost crescută și educată ca parte dintr-un anumit sistem. Deși acest sistem îi creează un oarecare disconfort, dispariția sistemului cu totul este un cataclism de speriat.

Nu am soluția schimbării la nivel mondial, dar până o găsesc, pot contempla apusul în Mauritius, savurând un mănunchi de banane locale de o aromă fantastică 🙂

10863804_10152909127595186_1214846921902421699_o

fotografie de Costin.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +