Cyfer : Color : Cuprins

Magia Lumii Văzută prin Lentila Minții

Fiu-miu e pasionat de magie. Îmi face tot felul de trucuri. Devine din ce în ce mai bun, adică încep să nu mă mai prind unde-i păcăleala. Câtă vreme era începător în această artă, șiretlicurile erau ușor de remarcat. Așa am învățat câte ceva despre magie și principiile prin care funcționează. În fiecare truc magic, spectatorul este păcălit la început. Printr-o mișcare dibace, magicianul execută schimbarea de care e nevoie pentru succesul trucului. La început, spectatorul nu este foarte atent, sau dacă este, atenția îi este atrasă către un alt loc decât cel al acțiunii. Odată ce mișcarea principală a fost executată, restul e simplu. Toate execuțiile ulterioare sunt doar de spectacol, cu un deznodământ evident. Magia de la sfârșit este rezultatul unui mecanism declanșat la început.

Exact aceeași situație apare în cazul lumii pe care o experimentăm. Nu putem experimenta universul în care trăim decât mental. Contrar tehnologiei actuale, mintea noastră nu este multi-tasking. Ea poate procesa o singură intrare o dată. Doar pare că poate funcționa ca un sistem de calcul multisarcină, asta pentru că este foarte rapidă. Putem fi conștienți doar de unul din nenumăratele procese ce au loc la nivelul organismului sau în exteriorul său, folosind cele 5 simțuri (văz, auz, gust, miros, tactil) sau observând gândurile formate de reacțiile creierului. Începutul acestui proces mental se numește momentul contactului. Dacă momentul contactului este prost perceput, înțelegerea ulterioară a fenomenelor este compromisă. Evenimentele sunt percepute ca fiind în afara controlului nostru, magice.

Ego-ul are rolul magicianului în acest caz. Amăgește mintea în momentul contactului, iar urmarea și rezultatul sunt pură magie. Așa apar probleme fictive, ce nu au existat de la bun început. Probleme inexistente pe care trebuie să le rezolvăm. Trucul ego-ului e simplu și mereu același: iluzia separării față de Întreg. Ne vedem ca entități separate, ne prețuim individualitatea, dar de aici rezultă vina, frica și imposibilitatea de a înțelege realitatea în mod holistic. În această situație orice contact cu lumea externă este periculos. Orice moment al contactului poate produce o avalanșă de sentimente dureroase. Credem că ceva exterior, o altă persoană, un obiect, un aliment sau un medicament ne pot rezolva problemele. Dar nu e nimic de rezolvat, totul e magic. Contactul e inevitabil. Suferința e opțională.

17uk3i3sjmn9tjpg



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +