Cyfer : Color : Cuprins

Ce ar trebui să învețe copiii la școală

Școlile publice de stat au un singur scop. Să producă indivizi calificați și disciplinați, pentru a servi cauzei statului. În școlile publice nu este încurajată inițiativa, elevul nu este încurajat să fie independent, să vină cu ideile proprii, să inventeze sau să pună întrebări. Acesta este constrâns în niște canoane foarte clare, este învățat să fie disciplinat, să execute cât mai corect sarcinile impuse, să răspundă la întrebări cu răspunsurile așteptate. Pe vremuri, copiii erau încurajați printr-un sistem ierarhic să urce pe o scară fictivă de valori. Acum meritele sunt premiate financiar. Sistemul e conceput să aibă nevoie de o armată de roboței, ce pot să se miște în parametri impuși. Roboțeii sunt programați în așa fel încât să fie mulțumiți cu o hrană sărăcăcioasă de bază și niște distracții ieftine.  Treaba elitei e să păstreze roboțeii disciplinați, că altfel se răzvrătesc pe străzi și e deranj. Metodele de control sunt acum diferite față de epoca antică sau medievală, dar principiul e același.

Chiar dacă unii dintre noi realizează situația în ansamblu, ne-ar fi greu să facem un pas atât de radical, încât să ne retragem copilul din școală. Ne temem că asta l-ar putea handicapa pe viață. Ar putea fi pus în imposibilitatea de a se integra în sistem, de a avea o slujbă normală, bună și bine plătită. Dacă asta ne dorim, copilul nostru să fie un robot încadrat disciplinat în rotițele mașinăriei statului, atunci trebuie să-l lăsăm în școală. Nu ar trebui să ne amăgim. Mașinăria statului este construită și întreținută pentru a servi o elită. Elita studiază altceva în școli. De aceea, reprezentații elitei par ciudați, tăntălăi și sofisticați, atunci când sunt priviți de jos în sus.

John Taylor Gatto este un fost cadru didactic din New York, ales profesorul anului trei ani la rând 1989, 1990 și 1991. Gatto a dezvălui adevărurile din sistemul modern de educație, rădăcinile și scopurile acestuia. Nu a mai acceptat să facă parte din sistemul public de educație, a renunțat la profesorat și a scris câteva cărți: Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling, 10th Anniversary Edition; The Underground History of American Education: A School Teacher’s Intimate Investigation Into the Problem of Modern Schooling. A făcut un studiu despre materiile studiate în școlile elitei. Voi prezenta toate cele 14 puncte ale studiului.

  1. Teoria naturii umane – istorie, filosofie, teologie, literatură și drept. Aceste surse ne oferă informații despre oameni, cum au fost, cum sunt și probabil cum vor fi.
  2. Scris și oratorie – aceste abilități se pot cultiva prin practică. Copilul trebuie să fie încurajat să-și exprime în fiecare zi gândurile în scris. Poate scrie despre orice, nu e necesar să fie un jurnal personal. Oratoria se poate îmbunătăți prin adresarea frecventă către necunoscuți. Astfel, copilul va trece peste tracul de a vorbi unei audiențe. Este inutil să avem o multitudine de informații, dar să nu le putem exprima către ceilalți.
  3. Cunoștințe despre cum funcționează instituțiile statului (judecătorie, corporații, armată, educație) – în școlile elitiste e pus un mare accent pe înțelegerea separației puterilor în stat, modul de funcționare și scopul diverselor instituții, felul în care aceste instituții interacționează între ele.
  4. Maniere și politețe – e suficient să ieși pe stradă, pentru a te cufunda într-o mlaștină bădărană. Interacțiunea cu celelalte persoane arată lipsa celor mai elementare reguli de politețe la nivelul populației. Politețea, manierele și civilizația sunt baza oricărui tip de relații, a alianțelor și a deschiderii ușilor închise.
  5. Muncă independentă – în școlile publice, profesorul trebuie să umple 80-90% din timpul elevilor. În școlile private, acest procent e inversat. Copiii sunt așteptați să facă aproape toată treaba și să poată colabora cu ceilalți elevi pentru asta.
  6. Sport – Mișcările fizice energice nu sunt facultative, acestea oferă un anumit tip de grație practicantului. De aici vin puterea, prestanța și capacitatea de a nu ceda ușor în fața durerii fizice.
  7. Teoria accesului la orice persoană sau locație – Copilul trebuie învățat că poate întâlni orice persoană publică și poate intra în orice loc, dacă s-a informat despre procesul de accesare. Copilul poate primi teme, de exemplu: aranjarea unei întâlniri private cu un senator local, pentru a-i adresa o întrebare.
  8. Responsabilitate, o parte esențială a oricărei curicule – foarte mulți doresc să fie lideri, dar nu au responsabilitatea necesară. Copilul trebuie educat să fie responsabil pentru actele sale și să facă de fiecare dată mai mult decât i s-a cerut sau ar fi trebuit.
  9. Un cod personal de standarde în producție, comportament și morală;
  10. Artele frumoase – o familiarizare a copilului cu artele este necesară deoarece, pe lângă religie, artele sunt modalitatea oamenilor de a înțelege latura spirituală, holistică a naturii noastre.
  11. Desenputerea de a observa și a nota ceea ce s-a observat. Creierul nostru nu e stimulat de notițe liniare, alcătuite din litere, cuvinte și fraze. Răspunde cel mai bine la notițe viu colorate, cu imagini, cu legături între imagini. Un copil bun desenator va lua notițe cu o acuratețe mai mare. Va avea apoi posibilitatea să-și amintească ușor ideile prezentate. Elitele engleze spuneau că dacă nu ești capabil să desenezi ce vezi, înseamnă că nu ai văzut nimic de fapt.
  12. Abilitatea de a înfrunta orice fel de provocare – pentru a provoca un copil, trebuie să-l cunoști foarte bine, să știi ce rețineri are, ce slăbiciuni, dacă găsește anumite treburi ca fiind dificile. Această „materie” e foarte benefică pentru relația părinte copil.
  13. Obiceiul de a fi rezervat în a trage concluzii – consultarea mai multor surse înainte de a formula o opinie.
  14. O continuă punere în discuție a propriilor idei – copilul trebuie să înțeleagă că după ce și-a formulat propriile judecăți, idei și concepte, trebuie să le testeze constant valabilitatea în timp.

Iată câteva abordări aproape total neglijate de școlile obișnuite. Populația nu are nevoie de aceste cunoștințe. Dacă le-ar avea, ar fi greu de condus. Aproape toți cei care au ajuns de jos în rândul elitelor prin mișcări antreprenoriale dibace, au părăsit școala la un moment dat, sau au avut rezultate mediocre în școală: (Bill Gates, Thomas Edison, Richard Branson, Michael Dell, Steve Jobs, Henry Ford, Walt Disney, Andrew Carnegie).

Acest articol nu este doar pentru părinți. Nu doar copiii trebuie să studieze materiile de mai sus, ci și adulții care nu le-au studiat până acum.  Mulți dintre noi am rămas niște copii iresponsabili și nepoliticoși, indiferent cât de experți suntem în meseria noastră. Poate de aceea am rămas simpli executanți, simple rotițe, cu o libertate de mișcare redusă. Situația aceasta nu este nocivă doar pentru individ, din ea rezultând nemulțumirea cronică. Este nocivă pentru noi ca specie.

shutterstock_110016500



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +