Cyfer : Color : Cuprins

Post negru informațional: Nereușit!

N-am reușit întru totul postul negru informațional. „Călătoria interioară” din ultima perioadă ar putea fi numită mai degrabă „Plimbări interioare”. Chiar și așa, experiența a fost fantastică și merită menționată.

Știam că trecerea va fi grea, de la dieta junk informațională la sistarea oricăror legături inutile cu exteriorul. Dacă în general îmi place abordarea abruptă, în zona mentală ar putea să-mi fie mai benefică o trecere treptată. În paralel cu reducerea accesului de informație, am ținut un post cu apă (am vorbit despre el pe HapleaFructaliu.info). În timpul unui post negru, activitatea fizică scade, cea mentală crește. Din această cauză, înfometarea minții e mai dificilă.

M-am localizat la Sinaia pentru această „călătorie”. A fost alegerea perfectă: aer curat, oraș mic, liniște aproape deplină (am stat în zona locuită, nu în zona turistică). Am avut internet doar prin telefon. Mi-am aranjat o cameră în stil zen/spartan: o saltea, o pernă și o măsuță.

Iată cum au decurs renunțările:

Facebook – incredibil, dar a fost cel mai ușor. Mi-am suspendat contul, n-am mai intrat deloc. Nici n-am mai avut vreo curiozitate să caut ceva acolo. Credeam că asta va fi renunțarea cea mai grea.

Youtube – în acest caz am fost limitat de conexiune. N-aș fi putut intra nici dacă aș fi vrut. Mi-am dorit de câteva ori să-l accesez. Nu pentru a vedea ce s-a mai întâmplat pe canalele pe care le urmăresc regulat, ci să caut anumite informații, disponibile doar în format video.

Filme – în primele zile m-am uitat la câteva episoade Star Trek (NG), două filme, apoi am renunțat, fără alte pofte suplimentare.

Muzică – în timpul uneia dintre cele 2 perioade de post uscat, am ascultat Mozart. În rest, n-am avut vreo tentație.

Citit
Articole de pe net –
ajungem la zona dificilă. Mi-a fost foarte greu să renunț la citit. La începutul postului negru, aveam diverse simptome. Primul reflex era să caut pe net informații despre ce spun alții că înseamnă ele. Abia spre final, am reușit să-mi stăvilesc acest imbold. Să caut în interior răspunsul sau să văd cum simptomele trec și gata.

Cărți – la asta n-am putut renunța. Am citit o grămadă de cărți de non-ficțiune, din domenii diverse: istorie, economie, filosofie, nutriție, memorie. Dieta junk informațională din ultima vreme, a fost schimbată cu una formată din alimente integrale.

Combinația Meditație/Post Negru/Citit e benefică pentru dobândirea informațiilor noi și ordonarea lor. Meditația antrenează focalizarea. Postul negru vine cu mintea clară. Chiar dacă nu acesta a fost scopul inițial, a fost cu siguranță un nou pas către cunoașterea interioară spre care țintesc.

Timpul nu conta în această experiență. O primă schimbare a fost să nu mai meditez sesiuni fixe, pe ceas. Mă așezam în meditație și mă ridicam când consideram că sesiunea s-a terminat. Surprinzător, sesiunile durau mai mult decât 45 de minute, o sesiune obișnuită. Datorită postului negru, inflamațiile din corp s-au estompat. Nu mai aveam durerile corporale obișnuite din timpul unei meditații (de genunchi, de ceafă, de glezne, amorțeli). Puteam să mă concentrez mai mult pe respirație și activitatea minții.

Pentru începători, printre care mă număr și eu, meditația este un joc între minte și corp. Mintea trebuie să urmărească respirația. Trebuie să fie conștientă atunci când respirația e lungă sau scurtă, aspră sau netedă. Trebuie să urmărească ce efecte produce respirația în corp. Diferite tipuri de respirații vor transforma corpul, îl vor „modela”. Starea corpului influențează apoi starea minții. Procesul recurent continuă.

Meditația Vipassana pune mintea și corpul față în față. Se privesc unul pe celălalt și realizează că acțiunile unuia au un efect direct asupra celuilalt. Sunt unul și același de fapt, dar doar în momentul prezent. Atunci când mintea este în altă parte, inconștientă, starea ei afectează direct corpul. La rândul său, acesta afectează mentalul. Se creează un efect de avalanșă.

În timpul meditației, concentrarea minții pe respirație are ca efect calmarea acesteia, respectiv relaxarea corporală. Corpul  încearcă același efect asupra minții și atunci apare începutul explorării mentale. Realizezi cât de crispată e mintea, câte contracții inutile ține. Crispări cu rădăcini în trecut sau în viitor, noțiuni abstracte, fără nicio legătură cu realitatea.

Este începutul unei dezveliri. E ca și cum ai desface/curăța o ceapă. Elimini strat după strat, căutând să vezi la ce ajungi în miez. Miezul este el însuși o combinație mai mică de straturi. Ajungi la Nimic, Goliciune. Stai cu mintea focalizată ca o rază de laser pe respirație și realizezi că de fapt nu există Nimic. Ai un sentiment de bucurie, apoi ești fericit. Te-ai întors acasă. Pentru moment, pentru că imediat, contracțiile revin și te întorci în lumea duală și fracționată.

„Nimic” și „goliciune” nu înseamnă că acolo nu există nimic și e gol. E vorba de nimic din ceea ce numim „eu”, „sine”. Această entitate care se atașează de obiecte sau idei, responsabilă pentru suferința pe care o simțim aproape permanent.

În momentele grele ale postului uscat n-am putut medita. Mintea devenise hiperactivă, aveam insomnie. Gândurile mi se perindau prin cap ca un fluviu. Atunci m-am hotărât să merg cu fluviul și m-am apucat de exerciții mnemonice. Mnemotehnica e un ansamblu de tehnici pentru înlesnirea memorării. Se bazează în special pe imaginație. Mi-am însușit o bună parte din tehnici și spre finalul perioadei am reușit să rețin liste de până la 100 de elemente, cu număr de ordine. A fost un exercițiu excelent pentru imaginație și creativitate.

Acestea au fost plimbările interioare. Postul cu apă s-a terminat după 23 de zile, dar detoxificarea corporală continuă cu un post de mere și portocale. Este începutul unei călătorii interioare pe care doresc să o continui pe cele mai diverse căi. Ținem aproape.

i-5e65a33dc1e7c57c54d28d98a63b61fb-Zen04



3 răspunsuri la “Post negru informațional: Nereușit!”

  1. […] găsit scopul nici când am meditat 10 zile în templul buddhist, nici când n-am mâncat nimic 23 de zile, nici când am urcat de 100 de ori la rând pe Vârful Postăvaru. Dar am avut o clarviziune stând […]

  2. meg spune:

    Domnule draga,esti fenomenal!Complimentele mele:)

  3. MarianBt spune:

    Superb ! Multumesc !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +