Cyfer : Color : Cuprins

Cu mașina din România în Sudul Franței, ieftin și spectaculos

Iată câteva detalii despre călătoria mea cu mașina din Brașov în Cabasse (un orășel din sudul Franței). Obiectivul a fost să ajung acolo cât mai ieftin și să văd câteva peisaje interesante pe traseu, nu doar monotonia autostrăzii.

Mașina: Ford Focus din 2000
Kilometrii parcurși: 2340
Litrii de motorină consumați: 124, 5,3L/100
Ore de condus: 34
Ore de somn: 1
Ore de masaj: 2

Mâncare: 1kg smochine uscate, 5kg banane, 250g curmale, 250g stafide, 9L apă, 150g cafea

Mi-am umplut mașina până la refuz și am plecat sâmbătă dimineață din Brașov. România am parcurs-o pe traseul Sibiu, Deva, Lugoj, Timișoara, Arad, Nădlac. Pe traseul acesta sunt câteva porțiuni de autostradă, nu foarte mulți kilometrii, dar e bine că există. Am ajuns la prânz la vama Nădlac, unde mi-am luat rovignete pentru Ungaria și Austria. Au costat 103 lei. Mi-am făcut plinul înainte să intru în Ungaria. Deși în Ungaria prețul motorinei e o idee mai mic decât cel din România (1.36 vs 1.4 euro), n-am vrut să mă complic cu schimbat euro în forinți sau plata cu cardul. În Austria, motorina costa și mai puțin: 1.25E, dar nu pe autostradă, unde e 1.6E. Dacă aveți asistență GPS, nu e mare lucru să ieșiți de pe autostradă câțiva kilometri pentru a face un plin cu 1.25E. Eu așa am făcut.

După plictisitoarea trecere pe autostradă peste toată Ungaria și Austria, am ajuns în Innsbruck sâmbătă noaptea. Aici, planul era să fac un plin, să dorm câteva ore, după care să trec nordul Italiei și sudul Franței pe drumurile obișnuite, în afara autostrăzii, pentru a reduce din costuri și a vedea mai în detaliu aceste două zone. În Italia, motorina costă 1.66E, deci e de evitat prin alimentarea completă în Austria. În Franța, motorina e la fel de ieftină ca în Austria.

Am trecut din Austria în Italia prin pasul Brenner, o trecătoare importantă din Alpii Orientali. Drumul e destul de dificil, cu orașe întortocheate în care limita de viteză e 50km/h și apoi șosele înguste, cu stânci pe o parte și ape pe alta. După zona orașului Brescia, traseul este plat până în zona orașului Torino. Drumul se poate scurta pe autostradă, dar asta costă vreo 25 de euro. Într-un orășel din zonă am dormit o oră.

A fost un mare avantaj că am trecut Italia și Franța duminica. În această zi nu lucrează aproape nimeni și străzile sunt aproape goale, iar orașele arată de parcă ar fi părăsite. Eu m-am gândit că între orașele Milano și Torino ar trebui să fie un drum relativ drept și simplu, pentru că sunt două orașe importante în Italia. Nu. Traseul a fost întortocheat, cu multe sensuri giratorii și schimbări de direcție.

Din Italia am trecut Alpii în Franța pe la Col de Larche (în italiană: Colle della Maddalena). Traseul urcă foarte mult, până la 1991m, adică mai sus decât Vârful Postăvaru, pe care eu îl urc des pe jos în Brașov. Prin Franța, traseul e extrem de complicat, deluros, cu serpentine și șosele înguste. Tot traseul din Innsbruck până în Cabasse a durat 14 ore, iar dacă aș fi mers pe autostrăzi doar 6, dar a meritat distracția pentru peisajele frumoase văzute. Am să pun câteva poze făcute în mare parte din mașină.

Fizic am fost în super formă deși am dormit doar 3 ore cu o noapte înainte, apoi o oră pe drum. Faptul că nu beau cafea de 3 ani a amplificat enorm efectul celor 3 espresso scurte pe care le-am băut pe drum. Energia a venit din zahărul fructelor uscate, iar cei 9L de apă m-au ținut hidratat și alert tot drumul. În Alba Iulia am fost la o prietenă pentru un masaj de două ore, care s-a dovedit benefic pentru perioadele lungi de stat în scaun. E bine că am mai pus ceva carne pe fund. Ultima dată când am făcut acest drum, a fost foarte inconfortabilă șederea pe scaun atâta timp. Atunci eram mult mai slab.

Undeva în Piemont:

2012-01-31-1723

 

Alpi, Italia

2012-01-31-1724

 

2012-01-31-1725 2012-01-31-1728 2012-01-31-1729 2012-01-31-1730 2012-01-31-1736 2012-01-31-1738 2012-01-31-1739

La trecerea din Italia în Franța

2012-01-31-1741 2012-01-31-1742 2012-01-31-1746 2012-01-31-1747 2012-01-31-1748

Alpi, zona Franceză

2012-01-31-1749



10 răspunsuri la “Cu mașina din România în Sudul Franței, ieftin și spectaculos”

  1. Eugen spune:

    Am condus incontinuu 12-13 ore si la final mi-au aparut niste vinisoare rosii in albul ochilor. Am discutat cu un sofer profesionist de TIR despre chestiunea asta.
    Ca sa numai am problema cu ochii, mi-a recomandat ca la fiecare 2 ore de condus sa fac 20 de minute pauza. Eu ziceam ca s-au spart niste mici vase de sange in ochi dar el m-a linistit si a zis ca roseata aceea apare datorita irigarii mai intense cu sange a ochilor datorita concentrarii pe condus.

  2. Vlad spune:

    salut, călin!

    am o întrebare pertinentă și una mai puțin pertinentă pentru tine.

    voi începe cu aia mai impertinentă pentru că .. na, așa vreau eu 🙂 (nu mă supăr dacă nu-mi răspunzi la întrebarea asta, pentru că este strict viața ta personală):
    cum te descurci sau cum te-ai descurcat cu relațiile de familie în perioada expedițiilor tale în thailanda sau franța? mă refer aici la soție (dacă ai/ai avut), copil, părinți, frați/surori.

    a doua întrebare n-are nicio legătură cu subiectul:
    nu știu și nici nu contează dacă ai sau ai avut animale de companie, dar: și eu și tu știm că omul e un animal erbivor, corect? și eu și tu știm că pisicile sau câinii (de exemplu) sunt animale carnivore, corect? în cazul acesta, poți, te rog, să-mi explici de ce crezi tu că unii vegani le dau animalelor de companie (carnivore) hrană vegană? sau de ce unii vegani, care militează pentru dreptul și viața tuturor animalelor, cumpără câini sau pisici pe care îi hrănesc ulterior cu alte animale? sincer, nu ți se pare o mică ipocrizie ca un vegan să omoare indirect niște animale pentru a-și hrăni domesticul carnivor?

    cu riscul de a mă repeta, mă scuz că poate n-am pus întrebările la o postare potrivită, dar sunt niște întrebări la care aș vrea să aflu punctul tău de vedere (mai ales a doua întrebare; la prima poți să nu răspunzi, că nu-i treaba mea să aflu relația ta cu familia)

    merci beaucoup și o viață de vis în franța!

    • Calin Cyfer spune:

      Salut!
      Nu sunt căsătorit, iar după despărțire, e de înțeles că drumurile noastre vor fi diferite. Am tot răspuns la întrebarea asta în comentariile articolului „Din ce trăiesc în Asia de Sud Est”.
      La întrebarea a doua am răspuns în articolul „De ce nu adopt un câine… și nici un alt animal”. În primul rând, mi se pare urât să sechestrezi un animal departe de mediul său natural, pentru nevoile tale, fie ele alimentare, medicale, ajutor în gospodărie, sau emoționale (așa cum se întâmplă în cazul animalelor de companie). Sigur, unii vor spune că adoptă aceste animale pentru a le ajuta pe ele, pentru a le îngriji, pentru a le oferi o viață mai bună, dar eu tot cred că sunt luate din regimul lor natural, ceea ce nu e benefic pentru ele în niciun fel. Mai departe, cum le crești dacă decizi să le iei sub aripa ta, nu are nicio relevanță pentru mine. Am auzit și eu despre hrănit câini (animale omnivore) și pisici (animale carnivore) cu un regim vegan și deși mi se pare ciudat, unii îmi spun că ar merge… Habar n-am…
      Pe de altă parte mai sunt suflete mari care încearcă să salveze de la moarte animale prin adopție. Înțeleg și această atitudine, care nu s-ar fi întâmplat dacă societatea noastră nu ar fi atât de departe de natural.

  3. Mirela spune:

    Ce descriere în detaliu, imi place foarte mult cum povestești.

  4. Bogdan spune:

    Salut. Daca imi permiti un comentariu, fara a parea hater, sa conduci 34 de ore si sa te odihnesti 3 mi se pare tentativa de sinucidere/omor.Doar daca nu e o greseala si la ore de somn e 10 nu 1.

    • Calin Cyfer spune:

      știu că așa pare, dar crede-mă că nu sunt inconștient. Dacă aș fi fost obosit, n-aș mai fi putut să țin ochii deschiși m-aș fi oprit. Însă pe acest drum chiar nu am simțit în niciun moment că sunt obosit și nu mai pot să conduc (aveam pe altcineva în dreapta, dacă era nevoie). Spre final, a apărut mai mult o oboseală mentală (adică mă plictisisem), dar fizic, mai putea duce mai departe. 🙂
      E chiar vorba de o oră. Îmi propusesem 3, dar m-am trezit după fix o oră și mi-am zis: „ok, time to go” .

    • Calin Cyfer spune:

      în altă ordine de idei, există oameni care aleargă peste 34 de ore la ultramaratoane. De exemplu Dean Karnazes deține recordul cu cea mai lungă alergare fără întrerupe 80 de ore. Comparativ cu această realizare a corpului uman, să stai în fund 34 de ore, nu mi se pare nimic extraordinar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +