Cyfer : Color : Cuprins

Nu te apuca de ceva, doar pentru că ai talent

Când vrem să pornim într-o activitate complet nouă, fie că e vorba de cântat la un instrument muzical, alergat, șah sau zbor cu parapanta, în capul nostru apare o întrebare: „oare am talent/aptitudini pentru așa ceva?”. Când un părinte vine cu copilul la meditații de chitară, mă roagă să-l evaluez, pentru a stabili dacă are aptitudini pentru așa ceva. Talentul însă nu există. Există doar pasiune și multă practică (un fel special de practică) pentru a ajunge un maestru în orice domeniu.

Ceea ce noi numim talent, este doar ignoranță, sau necunoașterea tuturor datelor problemei.

Jucam baschet singur într-o după amiază. A apărut un tip cu care am început să joc unu la unu. Mi-a spus că a început de câteva zile doar să joace și îi place mult. Eu aveam 18 ani și eram în echipa de baschet a școlii și în echipa Brașovia. Rezultatul a fost unul surpriză. Am pierdut.

La o primă vedere, s-ar putea presupune că tipul era super talentat, dacă putea să joace atât de bine, cu o practică foarte puțină. După ce am discutat cu el am înțeles că e fotbalist. Avea 21 de ani și juca fotbal de la 6 ani. Era în echipa de juniori la FC Brașov. Abilitățile lui strict fizice le depășeau cu mult pe ale mele. Era foarte rapid, avea o super detentă, reușea schimbări de direcție fulgerătoare și era puternic în lupta corp la corp. Faptul că eu puteam să dau mai bine la coș, nu a contat foarte mult.

În aceste condiții, pierderea jocului a fost una normală, iar tipul nu era talentat, doar și-a folosit abilitățile fotbalistice, construite în 15 ani, pentru a le adapta la jocul de baschet. Asta se întâmplă oricând vedem pe cineva că pare să prindă foarte ușor abilități complet noi. Un bagaj anterior de cunoștințe îl ajută.

Am avut până acum peste 200 de elevi. Toți cu abilități diferite și care au progresat diferit. Când încep, au avantaje. Unii prind mai bine diferențele de înălțimi dintre note, alții prind mai bine ritmul, unii au abilități mai bune motrice. Toate aceste abilități nu sunt imprimate în codul lor genetic, ci anumite activități pe care le-au făcut până să înceapă chitara, le-au dezvoltat implicit și indirect aceste abilități.

Abilitățile de început nu înseamnă mare lucru, sunt un mic bonus. Dacă ar fi să comparăm drumul către măiestrie cu o cursă de 100 km. Abilitățile de început ar însemna 5-10 km avans. Dacă X pornește cu 5-10 km avans, nu are deja cursă câștigată în fața lui Y. X poate fi mai puțin hotărât să termine cursa, mai distras de peisaj, mai descurajat. Poate se oprește după 50 km. Într-o cursă atât de lungă, câțiva kilometri în minus sunt un avantaj, dar nu major.

Pasiune/Iubire

Drumul către măiestrie e lung și greu. Înseamnă mii de ore, ani de practică. În lumea actuală în care trăim, nimic nu mai e sigur. Totul se schimbă de la o lună la alta. Asta înseamnă că după ce devii maestru, s-ar putea ca nimeni să nu dea doi bani pe măiestria ta. E nevoie de pasiune pentru a termina un astfel de drum. E nevoie să te poți scufunda în practica grea, să uiți de tine și de toate problemele. Să alungi tot timpul vocea egoului care-ți spune: „de ce faci asta? de ce te chinui atât? pentru ce?”.

Așadar cea mai importantă întrebare pe care v-o puteți pune înainte de a începe să studiați o activitate nouă este: „mă văd făcând asta toată viața?”. Doar dacă vă imaginați făcând asta toată viața, veți putea pune cantitatea de pasiune necesară în noua activitate.

Pentru părinții care-și trimit copii să studieze chitara, sau orice altceva, sarcina grea este să aprindă în ei această pasiune și apoi să mențină cumva acest foc. Sau să vadă măcar dacă această pasiune există și este adevărată. Nu este doar un moft trecător.

Nevoia de a aparține

Suntem probabil cele mai sociale ființe de pe planetă. Avem nevoie de un grup sau mai multe la care să aparținem. Acest imbold este important în ținerea pasiunii la un nivel înalt. Suntem atrași de o anumită activitate și pentru că vrem să aparținem la o anumită castă. Când m-am apucat de chitară, îmi plăceau muzicienii. Doream să fiu ca ei. Să studiez pentru a fi și eu muzician și să intru în „gașca” lor.

Practică adâncă

Mulți elevi de-ai mei, cred că se apucă de chitară, învățăm un cântec și în câteva săptămâni gata, cântă. Nu e deloc așa. Pentru a putea să cânți un cântec ai nevoie de sute de abilități separate mentale și fizice, care trebuiesc dezvoltate una câte una. Procesul este unul anevoios și enervant. Elevul trebuie să încerce niște exerciții care nu au nimic în comun cu muzica și să urmărească pe rând mici amănunte care pot îmbunătăți execuția, atunci când este urmărită perfecțiunea.

Asta se întâmplă în orice domeniu. Trebuie să împarți mișcările mari în unele mici. Să le repeți extrem de încet, cu concentrația la maxim, să te oprești când greșești și să o iei de la capăt. Când ai stăpânit mișcările mai mici, începi să le legi în unele mai mari, iar procesul merge mai departe. Asta înseamnă practica adâncă și este singurul mod de a ajunge maestru în orice domeniu.

Mielina

În creier avem o substanță numită mielina. Rolul ei este acela de a insula circuitele dintre neuroni. Cu cât cantitatea de mielină este mai mare în jurul nervilor, cu atât aceștia se transformă dintr-un drum obișnuit, într-o autostradă, iar informația este transmisă mai rapid.

Atunci când abordăm practica adâncă, nu facem decât să învelim încet încet acele circuite construite când învățăm mișcarea. Prin repetiție, viteza de transmisie devine mai mare, iar mișcarea învățată intră în domeniu subconștientului deja.

Mai multe despre mielină în cartea Talent Code.

Concluzii

10365735_798499446828228_7309670292407576220_n

 



22 de răspunsuri la “Nu te apuca de ceva, doar pentru că ai talent”

  1. […] în timp. Știu. N-ai talent, n-ai ureche, n-ai voce, n-ai instrument. Nu contează. Nu cred în talent. Orice abilitate se poate învăța. Ai nevoie de focalizare, pasiune și […]

  2. […] TV de talente sunt destinate exclusiv muzicienilor amatori. Dacă un muzician se pune în fața unui juriu, este […]

  3. Zeni spune:

    As fi zis ca cineva care s-a declarat mai mult decat atins de cartea lui Kenny Werner, nu mai are nici o indoiala ca talentul exista.

    N-am sa fac apologia talentului in ceea ce priveste cantatul la instrumente pentru ca stiu cu siguranta ca exista.

    Chiar zilele trecute am urmarit filmul Amadeus, despre viata lui Mozart, si am ramas surprins sa aflu cata invidie a nutrit Salieri pentru Mozart. O invidie care s-a transformat in ura in momentul cand Salieri a pus ochii pe niste partituri originale scrise de Mozart fara nici o corectura „de parca cineva i le-ar fi dictat”. La fel de surprins am ramas sa vad ce lepra razgaiata si aroganta a fost Mozart inca din anii copilariei, ignorand aproape cu desavarsire „orele de studiu” care pentru el erau doar o joaca si rezultau in niste capodopere.

    Talentul exista, indiferent ca ne face bine sa recunoastem asta sau nu.

    Cat despre parintii care-si dau copiii sa invete un instrument muzical sau mai multe doar de dragul de-a le ocupa timpul cu ceva, mi se pare infinit mai util decat a face presupuneri gresite despre adevaratele abilitati ale copiilor lor, si a le indrepta fortat destinul catre ceva pentru care poate nu au absolut nici o atractie.

    • Calin Cyfer spune:

      „Talentul” e folosit ca o scuză de cei care nu vor să piardă miile de ore de practică pentru a fi maestru într-un anumit domeniu. Se uită la alții și își spun: „eu n-aș putea să fac niciodată așa ceva, tipul ăla e un super talent”. Exact ca Salieri. În loc să încerce să studieze mai mult, să-l urmărească pe Mozart dintr-o poziție neutră și rece, să analizeze în profunzime ce anume îl atrage atât de mult la Mozart, ce îl face să-l considere un geniu, s-a mulțumit cu o poziție egoistă, de copil supărat că celălalt e mai bun. Mă refer aici la Salieri cel arătat în film, pentru că Salieri real nu era nici pe departe cel din film. Și apropo de filme, trebuie să-ți spun că Mozart nu era o lepră răzgâiată, studia asiduu încă de la 2-3 ani. Cu cine crezi? chiar cu tacă-su, care era cel mai respectat profesor din Europa.
      Dacă-mi aduci un copil de 10 ani care vede pentru prima dată un instrument, se apucă să studieze și în câteva zile cântă, atunci o să te cred că există talent. Dar ceea ce vezi tu ca fiind talent sunt de fapt abilități dobândite în timp, ascunse privirilor tale.
      Iar dacă vrei să intrăm pe tărâmul geniilor, atunci discuția nu mai are nicio legătură cu talentul, se poartă în alt plan.

  4. Subscriu 1000%! Am compus primul meu album muzical, „Masters Of The Light” la 44 de ani, fără studii muzicale şi fără studii de pian. M-am bazat pe o durere mare, cât mine: dragostea pentru pian.
    Abia la 45 de ani mi-am putut permite să îmi iau ceva pe-aproape de ce îmi doream (orientativ, un Korg Kronos sau echivalent! ;P ), adică, o Yamaha PSR 290.
    Între timp, am reuşit un upgrade, la Korg PA500 ORT. Şi am scos al doilea album, „Beginnings”. Tot fără studii şi tot bazându-mă pe „Ce e înăuntru e şi Înafară”.
    Aşa încât, îmi permit să afirm că tot ce ai spus e de un miliard de ori adevărat şi încă mult mai mult!

  5. Cristi spune:

    Cautam un traseu de munte mai ușor pentru toată familia și am citit câte ceva de la tine.
    Părerea mea este ca dacă nu ar exista talent nu ar exista nici oameni. Fiecare om este talentat în felul lui. La unii talentul este mai evident și ajungi sa crezi ca nu vei realiza niciodată un lucru, te descurajezi. Ceea ce lipsește cu adevărat este munca asiduă în acel domeniu, perseverența. Ma gândeam ca dacă suntem diferiți fiecare are o înclinație(talent) diferită, deci este plăcut sa facem lucruri diferite, dar să le facem bine. Nu toți pot canta bine la chitară și nu cred ca ar fi bine ca toți sa cânte la chitara(desi eu mi-am dorit mereu), ar suna urât și unde ar mai fi orchestra?
    Frumos ar fi ca fiecare sa descopere ce poate face mai bine, la ce este talentat, și sa facă lucrul acela cu toată forța lui.
    Cristi

  6. Calin . Dramele populatiei moderne si anume 3 sunt : ce faci cans vrei sa bei apa rece din frigider , rece ? Ce faci iarna când vrei hrana calda? Ce mănânci când vrei carne ? Pace !

  7. Me spune:

    Hey am intrat aici uitandu-ma dupa niste sandale si am ajuns sa citesc blogul tau.Talentul exista ca vrei sau nu sa crezi in el.Precum nororcul el face diferenta intre reusita sau esec.Poate este mai bine poate nu sa nu-l vezi la tine dar sa il vada ceilalti.Vocea , talentul la desen ,insusi sa intelegi viata si sa ti-o explici nu sa o negi sau sa fugi de ea sunt talente.Daca nu le ai toata munca e aproape in zadar.Oricati ani de canto ai face nu poti sa canti precum Whitney Houston , sau Aretha Franklin.Costel Busuioc era un zidar amarat fara scoala si in cateva luni de canto a castigat un concurs si canta mai bine decat toti concurentii de la Vocea Romaniei, x factor si alte emisiuni de duzina..Cati elevi iau zilnic tramvaiu si merg la liceul muzical si nu reusesc.Poate nu talent dar aptitudini mai corect spus.Si pt a face un sport este nevoie de aptitudini altfel nu rezisti.Antrenorii si cei care recruteaza copii pentru a ii pregati pentru diverse competitii fie ele de natura sportiva , muzicala, dansuri etc , triaza pe baza acelor aptitudini.Am citit ca faci basket.Pentru bascket una din conditii este sa fii inalt ,tot un fel de talent sau aptitudine.Anumite meserii gen stewardesa cer anumite abilitati gen inaltime.TAlent+noroc = cheia succesului in viata.Omul potrivit la momentul potrivit.Poti munci mult precum multi cercetatori si sa nu descoperi nimic sau poti avea o sclipire ca Arhimede in baie.Oricat te-ai chinui sa desenezi daca nu ai talent la desen nu iese cu toata munca ta.Ajungi scolit si ai cunostiinte dar nu te vei ridica niciodata la nivelul unui talent innascut si muncitor.La scoala aveam un coleg care invata din clasa tot si nu citea deloc acasa si lua mereu 10…eu ma chinuiam invatam si copiam dar nu puteam atinge nivelul lui si nu l-am atins cu toata munca si trisarea mea.Talentele sunt mai rare dar pentru asta sunt mai frumoase ca nu sunt pe toate drumurile pentru ca daca ar fi ar fi banale.UN GENIU NU POATE FI ORICINE DAR POATE VENI DE ORIUNDE.Nu te cunosc personal dar stiu ca o persoana foarte draga mie are o poza cu el impreuna cu tine si cu inca cateva persoane ,desi este un om foarte inchis in el si greu il descosi, pe birou la el.De altfel e singura lui poza pe birou iar asta spune multe despre el si de ce a ales acea poza si ce a insemnat talentul si munca voastra pentru el.Si stiu ca si el a muncit pentru niste lucruri care nu s-au realizat si l-au doborat ca si pe tine si nu a avut norocul tau desi pe dinafara arata ca e barbatul perfect dar sufletul lui era varza.Si da esti un om talentat si norocos dar un om care a suferit multe de fapt voi barbatii nascuti in zodia fecioarei suferiti foarte mult pentru ca voi aveti o altfel de vedere asupra acestei lumi care va face sa suferiti si sa va inchideti in voi si sa nu lasati pe nimeni sa se apropie de voi de teama ca veti fi raniti .De acolo si problemele cu stomacul , stresul,zona zoster .Si sa sti ca persoanele mai sensibile sunt mai talentate tocmai pentru ca acea sensibilitate da talentul.Cateodata un prieten adevarat care sa va prinda de mana si sa va traga din suparari face cat 1000 de meditatii in cel mai zen loc posibil …. si crede-ma daca sti vorba aceea cand mai multi iti spun ca trebuie sa te culci asa e…….iti scrie un/o prietena a multor barbati fecioare.Poate reusesc sa ajung si eu la niste lectii de chitara pentru ca am inteles ca esti un profesor de nota 30.

  8. dan spune:

    Sa-mi spun si eu parerea, daca tot ne-am adunat aici pentru asa ceva. Nu am pretentia ca ce spun eu este litere de lege sau vreo teorie absoluta, ma feresc cat pot de aceasta atitudine autosuficienta extrem de paguboasa. Exista talent…acea sclipire de geniu care nu se poate cuantifica, explica , masura… dar fara munca temeinica si sudoare nu valoreza mai nimic. Si ca sa nu lungesc vorba dau un exemplu : un om talentat dar care nu-si cultiva acel talent, nu transpira pentru el..se va pierde, in schimb ce unul muncitor si inzestrat cu rabdare chiar daca va munci pe branci nu va avea acea scanteie numita talent. Sigur, exista muzicieni care interpreteaza bine o partitura, nu falseaza dar nu trasmit nimic, sunt ca o mancare fara gust, nu este aleterata dar nu are gust..Combinatia ideala ar fi talentat si muncitor, deci talentul exista..si asta se poate observa nu doar in muzica. Talentul nu se poate explica ..exista sau nu, foarte simplu ! De ce nici un coleg de facultate a lui Albert Einstein nu a descoperit el teoria relativitatii ?!..ca vorba aia, toti au facut aceeasi facultate !

  9. Ralu spune:

    Sunt de acord cu tine, nu cred ca exista cu adevarat talent, cel putin nu in felul in care este inteles de majoritatea lumii. Exista un soi de inclinatii, da, dar talentul este doar o pasiune pentru ceva anume, dusa la extrem. Cred ca ne nastem inclinati sa avem anumite pasiuni si, fiind atat de interesati de un lucru, toata fiinta noastra lucreaza spre a afla cat mai mult si a face constant acel lucru, iar de aici vine „talentul”. E fascinant cate frane ne punem singuri, calalogandu-ne drept „talentati” sau „netalentati” in legatura cu o actiune!

  10. Veronica spune:

    O singura precizare am: e dificil sa estimezi nivelul de ceea ce numim noi talent al unui om (exista sute de articole stiintifice pe tema asta, asa ca nu voi insista), dar trebuie clarificat faptul ca exista diferente semnificative intre oameni, din acest punct de vedere. Renunt la termenul de talent si il folosesc pe cel de aptitudine, inteligenta specifica, practica si alte „elemente chimice”, deoarece acestea reprezinta firele din care se tese acest „talent”. De pilda, in ceea ce priveste compozitia, e nevoie de o inteligenta iesita din comun pentru a fi un bun compozitor, o intelegere ce o depaseste pe cea comuna, sau, ceea ce unii numesc „dar divin”.

  11. Daniel Mihu spune:

    Superficial!
    Talentul chiar exista la unii oameni iar acesta este un factor foarte important in reusita lor. Desigur, munca este factorul principal in ecuatie, insa exista foarte multe cazuri concrete in care munca si studiul a fost piatra de temelie si totusi ceva lipseste!
    Desigur, multi ajung foarte buni executanti pe partea tehnica datorita muncii, insa nu este suficient ca sa fii un muzician desavarsit (in cazul de fata sau in orice domeniu ar fi el) iar aici intervine ingeniozitatea de a lega lucrurile intr-un mod absolut autentic ce-ti taie rasuflarea. Asta consider a fi talent, deci in opinia mea umila, cred ca ar trebui sa credem si in talent si sa-l exploram, sa incercam sa fim creativi si sa dam nastere emotiei, nu doar sa fim niste robotei!
    Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu comentariul meu, insa nu mi se pare corecta afirmatia „Talentul nu exista!”

  12. Gabriela spune:

    Calin, in ultima vreme parca imi citesti gandurile. In ultimele postari mi-ai raspuns sau mi-ai adus clarificari la multe intrebari si nelamuriri care nu imi dau/dadeau pace. In prezent sunt in procesul de a ma descoperi si a-mi dedica timp numai pentru mine si dorintele mele (pentru ca merit :)), iar dupa mult soul-searching am ajuns la concluzia ca e timpul sa fac lucrurile ce mi-am dorit sa le fac dintotdeauna, dar am tot amanat din xyz motive. Printre aceste lucruri se numara si sa invat sa cant la un intrument (chitara sau pian). Dar cum bine ai punctat din prima fraza, m-am tot gandit daca am talent, daca sunt in stare sa prind ritm, linie etc. Si uite asa m-am tot descurajat cum am facut toti anii pana acum. Citind aceasta postare insa mi-am reamintit ceva ce stiam dar am tot refuzat sa accept: faptul ca daca imi doresc ceva cu adevarat, trebuie sa depun mult efort si sa ma dedic trup s isuflet, iar daca nu sunt sigura, macar sa incerc, pentru ca pana la urma ce am de pierdut. Asa ca hotarat lucru trebuie sa ma pun pe treaba!

  13. Razvan spune:

    Părerea mea este ca talentul exista. In muzica, de exemplu, am cunoscut persoane care nu au voce si/sau nu au ritmica. Astea sunt niște abilitati pe care mulți copii le descopera (sau părinții le descoperă la copiii lor) la o vârsta foarte frageda, înainte sa înceapă sa cânte cu vreun profesor. Pur si simplu aptitudinile sunt acolo. Alții in schimb nu pot tine un ritm se 4/4 pe picior sau nu pot reda vocal nota corecta. Nu cred ca tine de exercitiu având in vedere ca alți copii pot face lucrurile astea TOT fără exercitiu. Daca ăla nu e talent, atunci cum sa-i spunem?

    Sunt de acord cu tine ca munca si persistenta ne fac sa fim mai buni, dar sunt domenii artistice in care unii au talent (i.e. predispozitie), iar alții nu.

    • Calin Cyfer spune:

      sigur, am avut copii care nu puteau ține 4/4. Adulți care nu înțelegeau pur și simplu conceptul de ritm. După câteva ore de muncă, am reușit să-i fac să înțeleagă și să folosească ideea de a cânta pe un anumit puls, străină pentru ei până în acel moment. Alții prind ideea de la început, pentru că e posibil ca atunci când au ascultat muzică, au fost mai atrași de groove, de ritm, de puls, decât de subtilitățile melodice. Nimic din ce nu se poate corecta cu câteva ore de muncă, dacă elevul este atent și deschis să învețe un concept complet nou.

  14. Lavinia spune:

    Sunt de acord, insa nu cand vine vorba de canto. Acolo nici dupa multi ani de practica, un talent mediocru nu poate atinge nivelul unui talentat innascut.

    • Calin Cyfer spune:

      sigur, asta pentru că nu a practicat cum trebuie. Nu a stat la munca de jos, nu a investit atâtea ore de muncă, la fel ca „talentatul înnăscut”. Sau dacă are același număr de ore, sunt doar pe hârtie, iar o mare parte din timp era cu gândul la altceva, absent.

  15. Marius Ghinea spune:

    Tzurule, nu o sa-ti spun decit atit, si stii ca sint unul din oamenii care pot spune asta: talentul exista. Si sa nu te superi pe mine ca ti-o spun pe sleau, dar englezul are o vorba: it takes one to know one.

    Asta nu inseamna ca tu, spunind ca talentul nu exista, o faci pentru ca nu ai habar de el, deoarece, vezi Doamne, nu ai fi talentat. Ce vreau sa spun eu este ca te cunosti atit de putin incit nu esti in stare sa vezi ca esti talentat.

    Si daca vrei dovada clara a acestei ignorante de sine pe care o manifesti nepermis la anii tai, o sa-ti spun ca, daca nu erai talentat pina in albul ochilor, nu as fi dat 2 parale pe tine si nu as fi incercat din rasputeri sa cint impreuna cu tine (desi erai radical diferit de mine) in anii aceia din trecut, care mi-au ramas intre cele mai dragi amintiri.

    Parerea mea e ca ar trebui sa inveti ceva despre tine inainte de a-i induce in eroare pe cei din jurul tau.

    • Calin Cyfer spune:

      Ooo, Marius, mă citești 🙂 Asta da surpriză. Eu continui să cred că ceea ce ai văzut ca fiind talent la mine sunt niște abilități pe care mi le obținusem atunci prin practică și care întâmplător erau compatibile cu ceea ce așteptai tu de la un chitarist. Nu mă născusem cu ele ci am știut să preiau ce trebuie din muzica preferată și să studiez până îmi iese.
      Dar putem discuta asta în Brașov, sper să ne întâlnim la un pahar de vorbă când mai trec pe acolo.
      Toate cele bune 🙂

  16. Lepka spune:

    de acord, pe partea de executie. Dar pe partea de compozitie? Acolo ce e? Inspiratoe divina? 🙂

    • Calin Cyfer spune:

      compoziția este tot o aptitudine care poate fi învățată. Ceea ce tu crezi că e inspirație divină, este de fapt o aptitudine dezvoltată în ani de muncă. Un compozitor cunoaște niște reguli, fie că le-a studiat, fie că este un urechist autodidact care a învățat ascultând muzică, înțelegând mecanismele. Nu face decât să pună cap la cap niște bucăți într-un anumit fel și așa apare compoziția. Ascultătorul care nu cunoaște mecanismele vede acea piesă ca pe ceva apărut din neant, ca și cum i-ar fi fost dictată maestrului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +