Cyfer : Color : Cuprins

Marathon 7500 – partea I – pregătirea

Anul acesta sunt un fel de Lance Armstrong. Cum el se pregătea an de an pentru o singură cursă, Turul Franței, așa am decis și eu să particip anul acesta la o singură cursă: Marathon 7500. Una și bună. În această competiție se parcurg 90 de kilometri prin Munții Bucegi, cu o ascensiune totală de 7500 de metri. Cursa intră la categoria ultra-maraton vertical montan. Așa cum prevede regulamentul, voi participa în echipă de doi, alături de Peter Kolcsar, iar echipa noastră se numește ulTransylvanian Riders. Obiectivul nostru este să ajungem cu bine la final, iar asta se poate întâmpla în 24-27 de ore, dacă totul merge bine.

calin-peter

Am decis să particip la această cursă în primul rând pentru că obiectivul meu ca alergător este ultra-maratonul, acea cursă care depășește lungimea unui maraton. În al doilea rând, anul acesta sunt într-o perioadă de construcție a unei baze solide de alergare. Mai precis alerg încet, sub un anumit puls. Exact ceea ce trebuie să fac la această cursă.

Provocările acestei curse:

A) Focalizarea/mentalul: trebuie să rămâi concentrat la fiecare pas și la fiecare semnal al corpului, timp de peste 24 de ore. Orice mică neatenție, te poate costa foarte mult. Ai călcat greșit, poți să-ți rupi vreun os, sau mai rău, să cazi în prăpastie.

B) Dozarea efortului: Într-o astfel de cursă, de 24 de ore, dacă pleci prea entuziast la început, te arzi repede, iar apoi te târâi până la final, blestemându-ți nefericita idee de a participa la o astfel de nebunie.

C) Realimentarea/logistica: Mersul intens pe munte arde o grămadă de calorii. La mine am estimat vreo 800/oră, ceea ce înseamnă 19000 de calorii în toată cursa. Cel puțin jumătate din aceste calorii trebuie puse la loc pe parcursul drumului. Devine important ce alimentație alegi, cum cari și cum îngurgitezi 9-10000 de calorii.

Pentru pregătirea acestei curse, am ales să fac următoarele:

1. Meditații Zen – Inspiră, expiră. Practic meditația de câțiva ani, dar acum când se apropie cursa, am mărit frecvența. Beneficiul direct al meditației e concentrarea și voi avea nevoie din belșug de ea. O astfel de cursă se termină mai mult cu mintea decât cu picioarele, așa că mintea trebuie să fie antrenată și în bune condiții la start. Orientarea atenției către interior și respirație este importantă pentru dozarea efortului.

2. Scări – În București nu prea avem dealuri sau munți unde să ne putem antrena pentru curse verticale. Locul cel mai pretabil pentru așa ceva sunt scările din Parcul Carol. Au aproximativ 10 metri diferență de nivel, iar coborârea se poate face pe iarbă, ceea ce e bine pentru ligamente. Am să le tot fac în timpul rămas până la cursă, pentru întărirea cuadricepșilor și a fesierilor.
Iată cum arată scările pe un antrenament strava.

3. Yoga – pe drumurile de munte, flexibilitatea, echilibrul și forța te pot ajuta enorm. Yoga lucrează exact la aceste abilități și este tot un fel de meditație, la fel ca în Zen, deci lucrează mintea în același timp.

4. Alimentație în timpul efortului – trebuie să decid sub ce formă voi aduce în cursă cele aproximativ 10000 calorii necesare. Înclin spre curmale și stafide. Totuși, 10000 de calorii din curmale înseamnă 3,5 kg, ceea ce e destul de mult, cantitativ. Nu doar pentru a căra, dar și cantitatea de fibre va fi extrem de mare: 280g. Așa că mă gândesc la un compromis prin completarea caloriilor cu zahăr, o idee preluată de la DurianRider și Mike Arnstein. Este necesară practica și testarea, felul în care reușesc să mă hrănesc în timpul efortului și felul în care corpul meu răspunde la această alimentație.

Sarea – Am menționat în articolul meu Sodiul în Bucate. Nu consum absolut deloc sare în mod normal. Încerc să-mi iau sodiul necesar doar din alimente, în special din verdețuri. În cursă este altceva. Am observat că de fiecare dată, după 90-120 de minute de alergat și transpirat abundent, încep să am crampe și contracția mușchilor scade vertiginos. Nu era vorba de bonking, atunci când rămâi fără glicogen, pentru că de mă alimentam corespunzător. Era vorba de deshidratare și pierderea sodiului. Tot la sugestia lui Arnstein (aka The Fruitarian – un frugivor ultramaratonist – top 10 all time în clasamentul american pe distanța de 100 mile), am decis să experimentez cu sarea în timpul cursei. Atleții obișnuiți iau 1200-2000 mg de sodiu pe oră în timpul unei curse intense. Eu am început să experimentez cu 300 mg, adică 1g sare/oră și funcționează excelent. Probabil am nevoie de mult mai puțin sodiu din moment ce am o dietă lipsită de sare.

5. Pierdere în greutate – cum? ce? Haplea Fructaliu frugivorul trebuie să piardă în greutate? Mdap. Acum un an m-am apucat de exerciții cu greutatea corpului, după o carte numită Convict Conditioning. Rezultatul e că am pus pe mine ceva masă musculară și am cu 8 kg mai mult (82kg față de 74). Pentru cursa asta, orice kilogram în plus contează, așa că am decis să stopez orice exercițiu care lucrează mușchii de deasupra mijlocului. Păstrez doar genoflexiunile și abdomenele. Coroborat cu creșterea distanței de alergare (aerobică), voi scădea câteva kilograme. Probabil nu voi ajunge la 74, dar măcar sub 80 ar fi ok.

6. Recunoașterea traseului – Am făcut câteva incursiuni pe traseu, singur sau cu Peter, pentru a cunoaște terenul. E bine să cunoști ce te așteaptă, în special pe partea care va fi parcursă noaptea.

Acum când scriu acest articol, mai sunt 18 zile și 21 de ore până la startul cursei. După ce o termin, voi reveni cu un articol despre cum a fost. Poate chiar voi filma câte ceva în timpul cursei.

Continuarea în partea a II-a

7



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +