Cyfer : Color : Cuprins

Atunci când corpul preia controlul

Mi s-a întâmplat ceva foarte interesant ieri la un antrenament. După multe luni de alergare ușoară, sub o anumită zonă de efort, m-am hotărât să fac un antrenament mai intens, de scări, cu pulsul undeva sub pragul lactic. Așa că m-am dus în Parcul Carol, cu gândul să fac două sesiuni de 30 de minute. Urcam pe scări și coboram pe iarbă. Mă simțeam excelent. Respiram puternic, adânc și ritmic. Din când în când mai luam câte o curmală, nu pentru că mi-era foame, dar pentru a exersa mâncatul la acel nivel de efort. Meditam. Îmi urmăream atent respirația și fiecare parte a corpului, încercând să nu cedez în niciun fel forma.

La a doua sesiune, pe la minutul 10, mintea a început să pună probleme:
„Cred că e cam mult 2×30 minute”
„N-ai mai făcut demult un asemenea efort, sub pragul lactic”
„E clar că nu ai mâncat ieri destul pentru efortul ăsta”
„Cred că 20 de minute ar ajunge pentru sesiunea asta, nu?”
„Hai că e suficient atât, încă două urcări și gata”

Am fost până la urmă de acord că 20 de minute ajung pentru sesiunea a doua, așa că număram minutele până la final. Când am ajuns la pragul celor 20 de minute, mă pregăteam să mă opresc, dar am constatat cum corpul merge mai departe în sus pe scări. Ce??? Cum??? Mintea putea doar să privească felul în care limita artificial propusă ad-hoc este încălcată de corp. Fără să încetinească ritmul, corpul a continuat să alerge pe scări în următoarele 10 minute, iar după ce s-a terminat sesiunea, a mai făcut încă o tură.
(vezi antrenamentul pe strava)

Mintea e foarte șmecheră. Subordonează corpul aproape în fiecare moment, folosind diverse tertipuri învățate temeinic de fiecare individ. Câteodată se întâmplă ceva deosebit. Corpul preia controlul, iar mintea rămâne doar spectatoare la cele ce urmează să se întâmple. Aceasta ar trebui să fie starea normală de fapt. Corpul știe foarte bine ce are de făcut. Este o mașinărie complexă cu mecanisme dezvoltate în milioane de ani. Noi suntem aici doar să observăm acest angrenaj, în liniște, din umbră.

Trebuie să urmărim fiecare inspirație și expirație. Felul în care ele alterează acest corp.  Putem practica această detașare în perioadele lejere, pentru a ști să ne dăm la o parte în perioadele complicate.

on the path



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +