Cyfer : Color : Cuprins

Noul meu stil alimentar

De câteva luni, mi-am schimbat puțin stilul alimentar, de la cel prezentat în articolele „Frugivor” și „Cele două reguli în alimentație”. Am să explic în acest articol de ce am făcut schimbarea și care sunt detaliile.

Motivele schimbării:
1. Am căutat alimente cu care pot să-mi ating nevoile micro-nutriționale cu un volum mai mic de mâncare. De obicei, nu mă deranjează să mănânc 4kg de fructe și legume pe zi, dar uneori nu am timp sau chef.
2. Am luat în considerare factorul „pesticide”, adică am căutat alimente crescute standard, cu mai puține pesticide și am căutat să reduc cât mai mult alimentele care sunt foarte „murdare” și trebuie achiziționate în formă organică (bio).

Încă mai cred că dieta descrisă de mine în articolele mai sus menționate este cea naturală, pentru care suntem adaptați, foarte bună pentru digestie. Din păcate, acest stil este destul de dificil de ținut într-o formă curată, în realitățile lumii actuale. Cu câteva compromisuri, va deveni mai ușor practicabil.

Ținte urmărite și cum pot fi atinse eficient:

Micro-nutrimente esențiale

Alimentele foarte bogate în micro-nutrimente sunt semințele și nucile. Acestea sunt ușor de procurat și relativ ieftine în varianta bio.

Semințe de:

Nuci:

O combinație de 2-3 tipuri de semințe (aproximativ 20g de fiecare) înseamnă foarte mult în atingerea țintelor zilnice de micro-nutrimente, asta fără ca dieta să devină una bogată în grăsimi. Cu noua dietă, de obicei ating maxim 50g de grăsimi pe zi, un procentaj de aproximativ 15% din calorii, ceea ce poate fi considerat „low fat”. Dintr-o singură nucă braziliană, obțin tot necesarul de seleniu pentru o zi. Nucile românești sunt bune în sezon octombrie, noiembrie, decembrie. Au o paritate omega 3/6 de 1/4, ceea ce este ok pentru organism.

Semințele și nucile le pun la înmuiat câteva ore, iar apoi le amestec în blender. Se obține astfel un bun dressing pentru salate. În asta constă și devierea de la regulile mele de alimentație. Semințele sunt greu de consumat de oameni într-o cantitate suficient de mare, dacă nu sunt recoltate, decojite mecanic, înmuiate și amestecate în blender.

Carbohidrați

Carbohidrații sunt următoarea mea țintă nutrițională importantă. Singura mea sursă concentrată de carbohidrați pe o dietă crudivoră sunt fructele. Din fericire, e sursa mea preferată. Din păcate, cele mai multe fructe sunt trecute pe lista neagră a pesticidelor.

Va trebui să-mi stabilesc câteva fructe „curate”, ieftine și ușor de procurat, ca alimente de bază, un fel de „pâinea mea”. Candidatele pentru această postură ar fi bananele din Republica Dominicană, curmale din Israel, mango din Pakistan, pepeni, persimmon, rodii din Spania și kiwi din Grecia.

În afară de sursele de bază de carbohidrați, consum fructe crescute convențional (nu în cantități industriale ca până acum) și fructe organice. Variantele de urgență, gătite, sunt cartofii dulci și mămăligă (mălai bio). Acestea sunt de fapt singurele variante de carbohidrați gătiți care se împacă bine cu sistemul meu digestiv. Prin „variantă de urgență” a se înțelege că în următoarea zi trebuie să efectuez un efort intens și nu am altă soluție pentru carbohidrați.

Verdețuri/Fibre/Prospețime

Verdețurile sunt alte alimente lovite din plin de factorul pesticide. Cele mai multe dintre ele sunt pe listele murdare. Mi se pare cam scump să le cumpăr pe toate în variantă bio, așa că am căutat o variantă mai curată să le înlocuiesc.

Crucifere: varză, broccoli, conopidă. Sunt pe lista curată a alimentelor crescute convențional. Îmi plac mult, dar trebuie să fiu atent. Consumul ridicat de crucifere poate promova hipotiroidismul, mai ales în urma unei deficiențe de iod (iar eu nu consum sare iodată).

Germeni: de fasole mung, lucernă, trifoi. La fel ca semințele, sunt ușor și relativ ieftin de procurat aceste semințe sau leguminoase pentru germinat, în formă bio. Germenii au o prospețime aparte, greu de întâlnit la un aliment comercializat după ce a fost recoltat de mai mult timp. La început a fost greu să mă obișnuiesc cu rutina procesului de germinare, dar după câteva zile, mi-a intrat în obișnuință să ud germenii dimineața și seara.

Suplimente

Am adăugat două suplimente:

B12: În lumea vegană, sunt câteva voci care susțin că se poate și fără suplimentarea cu B12, dar marea majoritate susține că vitamina B12 este obligatorie. Deși nu aveam simptome clare de deficiență și nici nu am analize care să-mi arate că e nevoie, m-am hotărât că e mai bine în siguranță, decât să-mi pară rău. Deficiența de B12 e păguboasă și poate avea efecte ireversibile. Așa că acum iau săptămânal 1000mcg de metilcobalamină. E foarte ieftină această suplimentare și mă îndoiesc că o cantitate atât de mică poate produce efecte adverse în organism. Eventual exces de B12 este eliminat prin urină.

Vitamina D: Între noiembrie și martie, la paralela 45, adică acolo unde locuim noi în România, nu avem cum să producem vitamina D prin expunere la soare, nici măcar dacă am putea umbla dezbrăcați în soare. Așa că se recomandă și în acest caz suplimentarea, mai ales dacă pe timpul verii nu ați fost salvamar. Suplimentarea cu vitamina D e și mai ieftină decât B12. Eu am luat D3 pe timpul iernii, dar iarna viitoare voi trece pe D2, care este vegană.

Acestea sunt schimbările și noua mea dietă. Haplea Fructaliu a fost nevoit să-și tempereze pofta nemăsurată de fructe și să adauge și alte alimente pentru completări. 🙂

Păreri, sugestii?

informații detaliate despre:
Acizii grași esențiali – omega 3 – omega 6
Mai puține pesticide cu mai puțini bani – partea I
Mai puține pesticide cu mai puțini bani – partea a II-a

haplea germiniu



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +