Cyfer : Color : Cuprins

traNSversarea Carpaților

Mi-am propus o aventură interesantă pentru vara 2014. Un drum lung prin tot lanțul carpatic românesc, din sud (Caraș-Severin) până în nord (Maramureș). Încă sunt la început cu planificarea și logistica acestei expediții, dar în acest articol voi da câteva detalii, atât cât este posibil în acest moment.

transcarpatica-aventura-in-munti

Cum? Călătoria va fi făcută în întregime pe jos și va fi monitorizată prin GPS. Periodic voi publica pe strava desfășurarea cu toate detaliile tehnice (ritm de mers, număr de kilometri, metri de ascensiune). Ca încălțări voi folosi în mare parte sandalele mele tarahumara, dar intenționez să merg desculț, acolo unde traseul permite și voi avea ghete, în caz că traseul e greu sau vremea e ploioasă. Voi poposi la cabane sau cu cortul și voi avea opriri în orașe mai mari (Petroșani, Sibiu, Brașov, Piatra Neamț), pentru realimentare sau descărcare date GPS.

Alimentația va fi vegană și sper crudivoră într-o proporție cât mai aproape de 100%. Pentru carbohidrați, sursa principală vor fi fructele uscate (în special curmale). Fructe proaspete (pepeni, mere, pere, căpșuni, cireșe) voi găsi sper în orice sat. În caz că rămân fără resurse de fructe, mă voi mulțumi cu mămăligă. Pentru completări de minerale, intenționez să germinez în mers fasole mung și semințe de lucernă. Pe traseu, sper să devin mai experimentat în a ochi fructe de pădure sau ciuperci.

Cine? Călătoria intenționez să o parcurg singur (mai multe detalii despre mine aici), dar câțiva prieteni și-au manifestat dorința de a mă însoți pe părți din traseu și sunt bineveniți să mi se alăture.

De ce? Iată câteva dintre motivele pentru care am decis să plec în această călătorie:
1. Sunt mai aproape de natură, în mediul în care ar trebui să ne simțim cel mai bine. Avem nevoie de soare și procesele chimice în contactul lui cu pielea. Avem nevoie împământarea apărută prin contactul piciorului gol cu solul. Avem nevoie de aerul curat venit direct de la pomi.
2. Mai multă liniște, fără zgomotul constant al orașului, dar cu sunetele atât de plăcute și calmante ale pădurii. Fără bruiajul non-stop media de care sunt dependent. În pădure voi avea mai puțin wifi, dar sigur voi avea o conexiune mai bună.
3. Mai multă concentrare. E ceva complet nou. Trebuie să fiu atent la orice pas, altfel pot avea probleme, iar călătoria s-ar putea termina înainte de vreme. Trebuie să fiu concentrat la felul în care merg, felul în care îmi dozez efortul și felul în care îmi planific călătoria mai departe. Toate acestea sunt un exercițiu perfect pentru creier.
4. O formă fizică mai bună. Alergătorii de maraton japonezi își planifică antrenamentul pe 4 ani până la olimpiadă. În primul an au o așa numită pre-base building, un antrenament înaintea celui de bază. Pentru acest tip de antrenament își iau o greutate mare în spate și cutreieră munții pe jos în călătorii foarte lungi. În acest fel, structura corpului, sistemul osos, ligamentele devin mult mai puternice și gata pentru un antrenament de impact mai mare. Și mie mi-ar prinde bine un astfel de antrenament în dorința mea de a deveni ultramaratonist după vârsta de 40 de ani.

Sunt convins că această călătorie va fi la fel de interesantă în exterior pe cât va fi în interior. În exterior voi vedea locuri pe care nu le-am mai văzut niciodată, dar și în interior voi atinge anumite stări de care mă feresc constant prin diversele distracții cotidiene.

Am estimat că aventura va dura aproximativ o lună, dar până nu schițez traseul măcar aproximativ, nu pot avea o apreciere prea exactă.

Am început să discut cu niște sponsori. Ar fi fain să am un echipament cât mai adecvat și să vă pot ține la curent printr-un blog video aproape zilnic, despre ce se mai întâmplă pe traseu. Deasemenea, vreau să promovez prin această călătorie proiecte de împădurire și mișcări împotriva defrișărilor. Dacă aveți prieteni interesați, nu ezitați să le trimiteți acest articol.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +