Cyfer : Color : Cuprins

Fără Lapte – partea I

Au venit întâi în recunoaștere, cu câteva nave. Omenirea primea în sfârșit răspunsul la întrebarea: „suntem oare singuri în Univers?”. Nu eram, dar extratereștrii respectivi nu erau foarte comunicativi. Nu răspundeau la niciun salut.

Au revenit cu mai multe nave și în câteva zile au distrus orice formă de apărare a oamenilor. Armele noastre erau oricum de jucărie pentru ei, ușor de neutralizat. A urmat partea de reconstrucție. Sute de roboți uriași au fost coborâți pe pământ pentru a distruge și reforma orice așezare umană.

Oamenii au fugit. S-au ascuns prin păduri, prin munți. Erau ca niște animale. Extratereștrii oricum nu vedeau diferența dintre om și celelalte animale. Sigur, tehnologia de construcție a oamenilor era ceva mai avansată decât cea a albinelor sau a furnicilor, modul de a comunica era puțin mai elaborat decât al balenelor, dar nu cu mult.

Printr-o tehnică simplă, folosind niște gaze pentru a-i adormi, i-au capturat aproape pe toți. Oamenii au fost puși în niște încăperi speciale și apoi triați în funcție de nevoi.

Cei bătrâni au fost omorâți pe loc și reciclați. Femeile au fost separate de bărbați și copii de adulți. Oamenii mai corpolenți urmau să fie tăiați pentru carne. Cei cu pielea frumoasă urmau să fie folosiți pentru îmbrăcăminte. Nu se știe pentru ce criterii, unii erau selectați pentru distracție, zoo sau circ.

Oamenii care au devenit animale de companie au fost primii care au reușit să-i vadă pe extratereștri. Erau un fel de reptilieni, cu o piele groasă de crocodil, o limbă lungă și despicată. Erau mari, înălțime medie 3 metri.

După câteva disecții și alte experimente, reptilienii au stabilit cu ce alimente vor fi hrăniți oamenii. Cum au înțeles că organismul uman nu are nevoie de carbohidrați pentru a supraviețui, îi hrăneau cu carne macră, crudă, amestecată cu puțină fibră. Evident, carnea era de proveniență umană.

Cele mai sănătoase specimene de oameni au fost alese pentru reproducere. De acum, toți ceilalți oameni urmau să trăiască doar până la maturitate, adică 18 ani. Femeile puitoare, trăiau până la 24, și începând cu vârsta de 14 ani erau însămânțate artificial de câteva ori. La naștere, fiecărui om i se tăiau mâinile din încheietură, pentru a nu pune probleme suplimentare.

Cele mai norocoase erau însă doicile. Acestea urmau să fie însămânțate artificial, după naștere, copilul era luat imediat de lângă ele și erau conectate la niște mașini speciale de muls. Acestea urmau să trăiască până la 40 de ani, dacă laptele continua să fie de calitate.

Știu, aici o să-mi spuneți că apare o neconcordanță în poveste. Reptilele nu tolerează laptele. Așa e, dar nici primatele mature nu se descurcă foarte bine cu lactoza. Totuși s-au obișnuit cu ea.  În urmă cu câteva zeci de mii de ani, reptilienii îmblânziseră niște mamifere pe planeta lor. Au descoperit câteva bacterii care digerau laptele pentru ei. Întotdeauna când beau lapte, este în combinație cu acele bacterii.

Așadar, dacă acest scenariu apocaliptic se întâmplă, în care țarc vă doriți să fiți? Bănuiesc că ce cei mai mulți veți dori să fiți omorâți pe loc. Perspectiva circului, a animalului de companie, a disecțiilor și experimentelor, sau a mulsului nefiind prea atractivă.

Morala: dacă ești lacto-vegetarian, nu înseamnă că ești mai plin de compasiune decât un mâncător de carne. Laptele e pentru puiul animalului care-l produce.

Nu fi copil, maturizează-te și lasă laptele pentru vițel, ied sau miel. Dacă nu ești în deșert, sau într-o altă situație disperată de supraviețuire, nu ai nevoie să mulgi un alt animal. Dacă te gândești mai bine, e chiar scârbos și penibil.

Continuare în partea a II-a.

pink

sursa foro: Pink



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +