Cyfer : Color : Cuprins

Javră

Am scris despre câini în trei rânduri. La primul articol mi-am luat multe flegme din partea celor care doresc să scape orașul de câinii vagabonzi „extrem de periculoși” pentru cetățeni. Mi-am explicat din nou poziția într-un articol următor, iar apoi am spus și de ce nu aș adopta un câine sau vreun alt animal. Iată că mi-a venit și mie rândul să fiu mușcat.

Alergam liniștit prin Cișmigiu, când un câine s-a repezit frontal spre mine. Era un câine din rasele alea mici și foarte antipatice. Fiind foarte rapid, a reușit să-și înfigă canini în glezna mea stângă. Purta un cojoc, semn că avea un stăpân, dar acesta nu era pe aproape. L-am fugărit nervos vreo 70 de metri, până când am reușit să-i trag un șut din plin. Știu, e un gest urât, dar atunci funcționam pe adrenalină (fight or flight mode).

Cam atunci a apărut și stăpânul lui, care mi-a pus mâna în gât și probabil ne-am fi bătut, dacă nu erau doi gardieni în apropiere să ne despartă. E o lege care obligă orice posesor de câine să-l plimbe doar în lesă în parcuri și alte locuri publice. Această lege nu e deloc respectată, iar gardienii nu au luat nicio măsură, deși avusese loc o altercație. Explicația stăpânului; „îmi pare rău, nu am fost atent”.

Stăpânule de câine, oricare ai fi, dacă tot ți-ai arogat dreptul de a deține o altă ființă, pentru confortul tău emoțional, sau mai știu eu ce alte motive, măcar încearcă să o comunici cu ea, să o faci să te asculte. Nu poți să te plimbi cu un animal ca și cum ar fi al tău, iar când acesta face ceva rău, să dai din umeri, cum că a fost o neatenție.

În mod ciudat, până acum nu am fost niciodată atacat de câini cu adevărat vagabonzi. Prin „cu adevărat vagabonzi” mă refer la acei câini independenți, nomazi, nu la cei care s-au aciuat pe lângă vreo fabrică/instituție/casă și sunt tot domestici de fapt. În Cișmigiu sunt doi câini vagabonzi superbi, unul cu blană aurie, altul cu blană neagră cu pete albe. Au o alură semeață și o privire inteligentă. Când trec pe lângă ei n-am nicio teamă că aș putea fi atacat.

Dar ce facem cu cei care dețin animale, iar acestea devin o extensie a frustrărilor stăpânilor, pentru că altceva nu pot fi atunci când sunt crescute într-un mediu total nenatural pentru ele? Ce facem când aceștia cred că stăpânesc fără probleme animalul și îl plimbă fără lesă printre alți oameni? Ce facem cu aceste… javre?

sursă foto http://davidbebber.com/

STORIESNIGERIA01

 



5 răspunsuri la “Javră”

  1. Felicitări, Andrei!
    Am copilărit la munte şi confirm cele spuse, 100%!!
    Da, e vorba despre multe aspecte legate de înţelegerea corectă a NATURII, indiferent că vorbim de „câini” sau „javre”!…
    Cât despre răpitori?!…
    OMUL, este cel mai periculos RAPTOR din câţi cunosc!
    Ai văzut vreodată un Tyrannosaurus Rex (adecătelea: cel mai tiranic rege al răpitorilor!) cu o bazooka sub braţ?!?
    Sau, călare pe un submarin atomic? Sau… etc.?
    Homo raptor-raptor, se cam ocupă cu d’astea!
    Vezi ştirile despre Ucraina şi NATO! 😉
    Sau, mai „retro”, caută cu Google „6 august 1945” şi vezi ce găseşti. Cam câţi câini muşcaţi de oameni sau, invers, câţi oameni muşcaţi de câini… 😮

  2. Călin, sunt întru totul de acord cu tine!
    M-am împăcat excepţional cu toţi câinii „vagabonzi” pe care i-am întâlnit! Îi ador! Sunt poate la fel ca mine, „freelanceri” 😀
    Well, about the others…
    Da, despre ceilalţi, îmi vine în minte o soluţie: „Despre morţi, numai de bine!”
    Din rândul câinilor „de elită”, am reuşit să depistez cel mai mare procent de isterici şi de cazuri patogene.
    Restul, poate fi spus/povestit în mii de romane cu şi despre câini de toate felurile.
    Esenţa, mi se pare că se află în tiparele mentale cu care operează „stăpânul”: când vorbim despre „freelanceri” (cânii zişi „maidanez”), tiparele mentale şi le iau din NATURĂ.
    Câinii „de elită” (adecătelea: de rasă, „domestici”) sunt cei care şi-au însuşit tiparele mentale ale stăpânilor lor umani: „Culcat!” „Apporte!”, „Salt braţ arm’!”, „Urma!” şi alte astfel de giumbuşlucuri ale minţii umane…
    Câinele, după anumite tipare mentale, „e de treabă”, dacă e 100% DOCIL şi EXECUTĂ ÎNTOCMAI pretenţiile „stăpânului”.
    Dacă admit corectă teza de mai sus, „maidanezii”, sunt TOT CÂINI DE ELITĂ, pentru simplul fapt că execută întocmai ordinele stăpânului (pe care, e drept ŞI L-AU ALES SINGURI!): NATURA! 😉
    „There’s always another way!”The Keymaker, Matrix
    Ham, ham! 😀
    Ham-ham-ham?!

  3. Bogdan spune:

    „Ce facem cu aceste… javre?”
    Nu facem nimic, ca nu cainele e de vina. Nici stapanul ca nu stia pe unde ii umbla cainele.
    De vina e bunica, ca te-a lasat sa alergi prin parc nesupravegheat.

    • Calin Cyfer spune:

      n-ai citit cu atenție, probabil aveai deja în cap gluma extraordinară din finalul comentariului 🙂 E vorba despre javrele care dețin alte animale, despre cum aceste animale devin extensia frustrărilor stăpânilor, despre cum javrele își lasă animalele periculoase nesupravegheate în parc.

  4. Andrei spune:

    Daca te uiti intr-un atlas biologic, ai sa observi ca porizionarea cainilor este la capitolul RAPITORI.

    Indiferent de rasa, salbatic in jungla Africii, domesticit in casa sau salbatic in jungla urbana (asa-zisul caine maidanez si asa-zisul – prin manipulare – caine fara stapan).

    Toti, absolut toti cainii sunt, prin gena si esenta lor, RAPITORI. Fara exceptie!: de la cainele de la buzunar chihuahua, pana la ciobanesc german.

    Cand un caine observa un obiect nou, necunoscut pentru el (orice obiect ti-ai putea imagina), prima data il va adulmeca. Dupa aceea, daca curiozitatea persista, il va „pipăi” cu (ghici!)… COLTII! Orice fel de caine isi foloseste coltii de dimineata pana seara (mancand, pipăind sau muscand – spre exemplu cand se joaca).

    Cainele, prin natura sa, MUSCA.
    Un caine, prin natura sa de RAPITOR, ATACA si MUSCA.

    In general, instinctul lui de rapitor (amortit prin domesticirea sa fortata) pune in functiune comportamentul originar al animalului rapitor si musca exact cand te astepti mai putin. De obicei cand (ghici!)… alergi! Daca este un animal rapitor, iar tu alergi prin fata lui, te poate ataca si musca, prin natura lui de caine RAPITOR.

    Cainele este, ca orice alt animal, imprevizibil.

    Sa admiti ca unul e bland si altul e agresiv, este o chestiune relativa. Nu poti fi sigur niciodata de asta. In fond, de ce ai fi? Abia daca esti sigur pe tine de ceva anume, cu greu de o persoana draga din viata ta, si cu atat mai putin de un caine!…

    Cainii cu stapan nu sunt mai putin caini si, deci, mai putin rapitori. Au aceleasi instincte ca si cei salbatici sau maidanezi si pot fi la fel de imprevizibili. Sa nu acorzi niciodata incredere unui stapan care se jura pentru comportamentul cainelui lui.

    Instinctul cainelui rapitor se declanseaza in general atunci cand cineva alearga pe langa el, se deplaseaza cu bicicleta sau chiar si cu masina. Oricine a vazut un caine care alearga agresiv dupa o masina latrand, si cu botul in roata acesteia. In acest caz cainele RAPITOR ATACA. Asa cum ii ataca si pe bietii biciclisti. Unii zic ca procesul de invartire al rotii le creeaza acest comportament. Baliverne si prostii. Este un act de atac, este un instinct care preia controlul animalului. Cand un ciclist este atacat de un caine, inseamna mai mult decat atat: animalul percepe o situatie in care omul (tinta) are un moment de slabiciune, nefiind cu picioarele pe pamant (in plus, fiind cu spatele la animal, prin pozitia sa fireasca pe bicicleta), deplasandu-se cu viteza tocmai potrivita cu viteza de alergare a rapitorului.

    Apoi, ataca si musca omul care le calca pe teritoriu.

    Teritoriul urban, un parc, un colt de bloc in drumul spre serviciu si asa mai departe. Teritoriul este un alt motiv al comportamentului lor tipic de animale rapitoare. Incalcarea sa duce la acte de agresiune, violenta, atac, muscatura, deces etc.

    Cainele MUSCA.

    Un caine salbatic urban (asa-zisul caine maidanez), astazi ucide un alt caine sau un sobolan, sau un copil, iar maine se lasa mangaiat, docil si umil, de catre babuta de la parter care ii ofera hrana si adapost in scara blocului. Este un comportament normal pentru un rapitor adaptat la jungla urbana. Nu este de judecat sau de condamnat. De ce l-as judeca?, este doar un animal… Si ursii sunt tot animale rapitoare, dar eu n-am auzit de ursi maidanezi. Nici de leoparzi maidanezi…Daca tot nu toleram un urs maidanez, de ce sa toleram un caine rapitor maidanez???

    Javra din subiectul de fata nu este nici stapanul, nici cainele. Insa, se poate spune ca proprietarul este un individ cu lipsuri emotionale (pe care le compenseaza prin subjugarea unui animal menit la origine sa alerge si sa fie liber) si care nu este in stare sa respecte legile societatii si nici macar sa-si tina animalul in frau.
    Cu alte cuvinte, dupa parerea mea, stapanul cainelui in cauza este un animal mai puternic, care abuzeaza un animal inferior lui ca forta si posibilitati de existenta (mancare, adapost etc). Acesta doreste sa-si umanizeze cainele, amortindu-i instinctele de rapitor (desi, din cand in cand instinctul lui natural se trezeste la viata si mai omoara cate un copil). Acest lucru este perfect similar cu situatia unei mamici demente care, dorindu-si baietel, dar nascand fetita, ajunge sa-l imbrace in fetita si sa-i faca codite in par. Este fix acelasi lucru, adica un om cu probleme psihice nestiute sau neacceptate de el, devine proprietar de o fiinta, oferindu-i acestuia(copil sau caine) anumite conditii de viata „buna” in beneficiul direct al mintii lui bolnave. Asa traduc ei, acesti oameni cu probleme psihice, definitia iubirii pentru proprietatea numita caine sau copil: ii dau hrana, hainute, il gugulesc, dar de fapt creeaza un monstru.

    Un caine domesticit (cu stapan permanent) este, de regula, ceva mai docil (desi instinctul sau de rapitor exista in sangele lui), dar, este mereu printre oameni (pe trotuare, in parcuri, pe plaja printre copiii mici etc). Deci, comportamentul sau incert si imprevizibil aduce niste griji in plus pentru cine intelege mecanismele acestui animal RAPITOR. Vreau sa spun ca este de ajuns ca avem in jurul nostru destui caini cu stapani instabili psihic, la ce sa-i mai avem si pe cei salbatici (maidanezi) ???

    Sfat: cand suntem in preajam unui caine (cu stapan, salbatic sau de orice fel):

    1) nu alergam;
    2) nu manifestam comportament de teama (ci avem un limbaj corporal care sa arate forta, prin spate drept, privirea la animal si mereu apt de contraatac);
    3) niciodata nu stam cu spatele la animal;
    4) nu are rost sa luptam cu el, ci ne retragem din teritoriu, cu fata la animal.
    5) in situatiile-limita, contraatacam cu obiecte dure (piatra, bat), obiecte la indemana (geanta, sacosa), care, pentru animal, reprezinta o arma si o extensie a bratului. Odata intimidat, animalul se va retrage.

    Cand e vorba de o haita….nici nu mai intru in detalii…ar trebui sa fii un fel de ninja.
    Si iarasi repet, de ce sa ne complicam cu maidanezii?

    MAIDANEZ = CAINE RAPITOR SALBATIC (care face parte din aceeasi familie cu hienele, sacalii, lupii etc)

    In concluzie, cainii sunt animale RAPITOARE care, prin natura lor, sunt menite sa ATACE, sa MUSTE si chiar sa UCIDA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +