Cyfer : Color : Cuprins

Javră

Am scris despre câini în trei rânduri. La primul articol mi-am luat multe flegme din partea celor care doresc să scape orașul de câinii vagabonzi „extrem de periculoși” pentru cetățeni. Mi-am explicat din nou poziția într-un articol următor, iar apoi am spus și de ce nu aș adopta un câine sau vreun alt animal. Iată că mi-a venit și mie rândul să fiu mușcat.

Alergam liniștit prin Cișmigiu, când un câine s-a repezit frontal spre mine. Era un câine din rasele alea mici și foarte antipatice. Fiind foarte rapid, a reușit să-și înfigă canini în glezna mea stângă. Purta un cojoc, semn că avea un stăpân, dar acesta nu era pe aproape. L-am fugărit nervos vreo 70 de metri, până când am reușit să-i trag un șut din plin. Știu, e un gest urât, dar atunci funcționam pe adrenalină (fight or flight mode).

Cam atunci a apărut și stăpânul lui, care mi-a pus mâna în gât și probabil ne-am fi bătut, dacă nu erau doi gardieni în apropiere să ne despartă. E o lege care obligă orice posesor de câine să-l plimbe doar în lesă în parcuri și alte locuri publice. Această lege nu e deloc respectată, iar gardienii nu au luat nicio măsură, deși avusese loc o altercație. Explicația stăpânului; „îmi pare rău, nu am fost atent”.

Stăpânule de câine, oricare ai fi, dacă tot ți-ai arogat dreptul de a deține o altă ființă, pentru confortul tău emoțional, sau mai știu eu ce alte motive, măcar încearcă să o comunici cu ea, să o faci să te asculte. Nu poți să te plimbi cu un animal ca și cum ar fi al tău, iar când acesta face ceva rău, să dai din umeri, cum că a fost o neatenție.

În mod ciudat, până acum nu am fost niciodată atacat de câini cu adevărat vagabonzi. Prin „cu adevărat vagabonzi” mă refer la acei câini independenți, nomazi, nu la cei care s-au aciuat pe lângă vreo fabrică/instituție/casă și sunt tot domestici de fapt. În Cișmigiu sunt doi câini vagabonzi superbi, unul cu blană aurie, altul cu blană neagră cu pete albe. Au o alură semeață și o privire inteligentă. Când trec pe lângă ei n-am nicio teamă că aș putea fi atacat.

Dar ce facem cu cei care dețin animale, iar acestea devin o extensie a frustrărilor stăpânilor, pentru că altceva nu pot fi atunci când sunt crescute într-un mediu total nenatural pentru ele? Ce facem când aceștia cred că stăpânesc fără probleme animalul și îl plimbă fără lesă printre alți oameni? Ce facem cu aceste… javre?

sursă foto http://davidbebber.com/

STORIESNIGERIA01

 



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +