Cyfer : Color : Cuprins

Satisfacție

Piesa Satisfaction, mai exact (I can’t get no) Satisfaction e pe locul doi în top 500 hit-uri din toate timpurile, alcătuit de revista Rolling Stone. Nu cred că e acolo doar pentru riff-ul celebru de chitară, sau pentru că trupa se numește aproape la fel ca revista. Piesa ne definește atât de bine pe noi ca oameni. Încercăm, încercăm, încercăm și încercăm, dar orice am face nu putem să obținem satisfacție.

8986328-satisfaction-guaranteed-rubber-stamp

Satisfacția apare atunci când reușești să te concentrezi. Dacă mintea fuge dintr-o parte în alta, nu vei fi niciodată satisfăcut, pentru că apare o desincronizare între realitate și iluzie. Obiectul și activitatea pe care te concentrezi nu contează. Importantă e doar focalizarea în sine.

Meditația din Buddhism este o bună practică pentru satisfacție. Atenția este îndreptată către respirație. Este singurul proces constant pe care poți să-l observi în orice moment. Odată ce ai încheiat meditația și te ridici, procesele pe care le observi sunt mult mai elaborate decât simpla respirație, pot apărea des surprize și concentrarea va fi mult mai greu de obținut. De aceea meditația e doar un exercițiu, nu neapărat un obiectiv. Practicantul este încurajat să încerce același nivel de focalizare în treburi simple cum ar fi spălatul vaselor sau curățenia prin casă, iar apoi să încerce același lucru în treburile elaborate.

Ideea că din exterior poate veni ceva care să ne satisfacă, este una trăznită. Percepția ta despre lumea exterioară te poate bucura doar momentan, după care mintea ta va zbura în altă parte, într-o zonă nesatisfăcătoare.

Este important de urmărit această dorință a minții de a pleca în altă parte, pe firul unui alt gând sau al unei alte acțiuni. Ori suntem încă niște copii ce nu au învățat să-și folosească imensa putere mentală, rezultată din concentrare, ori suntem măcinați de o vină ancestrală, pe care ne temem să o aducem la suprafață și o ținem adânc înlăuntrul nostru.

Lumea de afară nu poate fi decât o plasă de păianjen țesută de minte într-un pingpong continuu. Cei care realizează că niciuna din scările puse afară pentru a fi urcate (de exemplu a banilor sau a faimei) nu pot aduce satisfacție, își urmează propriile pasiuni. Scopul final e acela de a se concentra. Satisfacția e doar primul pas în acest drum către auto-cunoaștere.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +