Cyfer : Color : Cuprins

Mecanismele poftelor – partea a 5-a

Continuarea părții a 4-a

Relaxează-te într-o poziție comodă. Focalizează-ți atenția pe respirație. Inspiră, expiră. Imaginează-ți că ieși din corpul tău și-ți vezi ceafa. Te privești pe tine din alt unghi. E o formă veche de meditație și arată foarte bine situația noastră. Noi nu suntem corpul nostru, nu suntem amintirile noastre. Nu suntem nici gândurile formate în creierul nostru și nici mintea care jonglează cu ele. Noi suntem observatorul. O entitate ce urmărește aceste procese. Ori de câte ori îți pierzi controlul, încearcă să te detașezi. Nu sta în mijlocul problemei. Caută o perspectivă mai largă.

Nu mai privi mâncarea ca pe o distracție. E adevărat, când mănânci ceva spectaculos simți o plăcere deosebită, dar acele mecanisme au fost dezvoltate în sute de milioane de ani cu un singur scop: supraviețuirea. Atunci când ne jucăm cu aceste mecanisme ale corpului, supraîncărcându-ne simțurile cu diverși stimuli artificiali, nu ne respectăm organismul și nu urmărim scopul pentru care suntem aici. Ne pierdem controlul și ne aruncăm într-o zonă confuză și neagră.

8581596_ml

Mâncarea este doar combustibil și nimic mai mult. Trebuie să revenim la alimentele simple, întregi, neprocesate, organice, și coapte. Alimente pentru care corpul nostru este adaptat. Trebuie să urmărim procesul alimentării nu doar în zona gustului, dar și în cea a asimilării. Doar așa putem să ne dăm seama dacă un anumit aliment este optim sau nu pentru noi.

Odată ce ce am găsit un aliment bun, putem rămâne cu el o perioadă lungă. Nu trebuie să ne fie teamă de lipsa de varietate. Carențele nu apar așa ușor, iar corpul nostru se va simți excelent digerând același aliment. Există oameni care au trăit luni bune doar pe portocale, sau pepeni, sau mere. Varietatea în alimentație, în special cea la aceeași masă este tot o formă de distracție și stimulare a simțurilor, ce duce aproape invariabil la supraalimentare și o digestie proastă.

Nu interpreta greșit semnalele corpului. O slăbiciune nu înseamnă automat lipsa combustibilului, poate dimpotrivă. Ghiorăitul mațelor nu înseamnă foame, ci doar faptul că fibra este mutată dintr-o parte în alta. Capul nu te poate durea de foame, ci din cauza toxinelor care circulă prin sânge. Setea sau somnul sunt des interpretate greșit ca fiind foame. Plictiseala e o problemă gravă și în nu poate fi rezolvată cu o gustare.

Nu restricționa caloriile. Este foarte greu să calculezi exact câte calorii consumi și câte calorii mănânci. Dacă greșești doar cu 100 de calorii pe zi, iar acestea sunt în surplus, într-un an de zile înseamnă 36500, adică 4kg de grăsime depusă. Atunci când mănânci alimente întregi, neprocesate, (vezi cele două reguli ale mele), te poți lăsa ghidat de apetit. Restricționatul caloriilor după o cifră arbitrară, transmite corpului semnalul că s-a intrat într-o perioadă de foamete. Acesta va porni mecanismele care în final te pot împinge către mâncăruri nesănătoase.

Dacă vrei să arăți într-un anumit fel, trebuie să te antrenezi la fel ca aceia care posedă corpul pe care-l visezi. Orice formă de mișcare este benefică pentru corp. Așa s-a format, pentru mers, alergare, cățărat în copaci, ridicat greutăți. Chiar dacă acum creierul nostru a devenit atât de inteligent încât putem obține totul fără să ne mișcăm fundul de pe pat, nu înseamnă că e optim pentru organism. Ar fi extraordinar să transformăm orice mișcare într-o formă de meditație. Atunci când avem un corp în formă, putem să sesizăm mult mai bine diferențele dintre alimente.

În concluzie:

Dacă ai cedat totuși poftelor, nu te judeca pentru asta. Încearcă să rămâi foarte atent și să te urmărești atunci când faci acea alegere, iar apoi să te studiezi atent atunci când mănânci acel aliment. Vei vedea că nu alimentul în sine e spectaculos ci distracția cauzată de acesta.

sursa foto http://www.thecenterformindfuleating.org/teleconference-events



9 răspunsuri la “Mecanismele poftelor – partea a 5-a”

  1. Ionescu Mihaela spune:

    Aș adăuga faptul că atunci când merg în natură, simt mult mai clar că alimentele sunt naturale, firești, sau procesate. Vezi în spate copacii verzi, pământul, lemnul, florile și ai lângă tine o napolitană într-un ambalaj de plastic mov. Contrastul este mare. La mine ”nebunia” mâncărurilor proaste s-a redus mult când am înțeles următorul lucru: schimbarea începe în magazin. Degeaba îți propui să mănânci sănătos de mâine, dacă intri în magazin și cumperi toate prostiile. La mine schimbarea a fost când, deodată, în loc să merg la supermarket, m-am hotărât să merg la piață, și am dus alegerea mai departe, deși creierul mi-o transmitea mai degrabă plictisitoare și dezolantă. Și totuși, am spart gheața și mi-am luat de la piață. Am continuat așa și bine a fost. Odată ce ai cumpărat alimente sănătoase, când stai acasă și îți e foame, nu ai altă opțiune. Chestia asta merge ca un prim pas. Apoi va trebui să înveți să faci față momentelor printre oameni, unde iar devine tentant. Dar măcar știi că ceea ce mănânci acasă e sănătos. 😀 Articolul este foarte fain, am citit toate cele 5 părți și pot spune că ești un om destul de convingător. Apropo, printre acei oameni care au mâncat doar portocale o perioadă mai lungă de timp, se numără și dr. Robert Morse, care a scris minunata carte ”Să trăim sănătos fără toxine” – o sugerez oricui! 😀

  2. Problema sportului.
    Mie mi se par absurde toate chestiile astea gen alergare, sală, fiare şi altele.
    Soluţia NATURALĂ, e grădinărit.
    Singurul sport pe care îl practic realmente, e înnotul şi asta, din mai multe motive, destul de sofisticate. Mai puţin pentru că aş fi o fire sportivă.
    Motivaţia iniţială, pe la vreo 8 ani, a fost că aveam o tahicardie congenitală şi mi se făcea rău tam-nesam. Cum am avut oroare de doctori (poveste lungă), mai rămânea „pastila minune” = ÎNNOTUL. Auzisem din multe locuri.
    Acum, dacă aş regreta ceva, e că trebuie să merg ori la ştrand, ori la mare. Da’ las’că mă fac io mare! (În Grecia, am fost cam frustrat, că apa e ocnă de sărată şi puteam să merg doar vreo 300 m dus… ) 😛
    (Ne pregătim să ne luăm casă. Pe 1000 mp, e altă chestie! Things change! 🙂 )

  3. Superb!
    Da, aici sunt date „cheile” oricărei diete.
    Aştept să treci pe apă şi la… fără apă!
    Atunci să vedem care mai aleargă cu tine! 😀

  4. ducu spune:

    Salut !’Eu am din păcate prea puține astfel de situații pentru că nu am job.” :)S-atunci cum iti procuri banii necesari traiului si implicit dietei ?

  5. hiqliving spune:

    De mult vroiam sa te intreb. Cum te motivezi tu sa faci miscare? Eu ma plictisesc alergand sau mergand pe bicicleta fara scop. Daca o fac impreuna cu cineva este ok, dar daca sunt singura ma plictisesc si mi se pare o corvoada. Daca am un scop este iarasi ok, adica ma duc pe bicicleta sa cumpar ceva. Dar nu am totdeauna ceva de cumparat. Ce fac atunci? Tu te gandesti la ceva in timp ce faci sport? Meditezi intr-un anumit fel?

    • Calin Cyfer spune:

      Da, pentru mine sportul este o meditație. E necesară aceeași motivație pentru sport ca atunci când meditez în poziție șezut. Cel mai important e să începi, primul pas, primul minut, iar apoi să te concentrezi foarte bine la ce faci. Dacă o faci cum trebuie, în scurt timp vei fi atrasă în acea activitate și totul va decurge de la sine. Din acea concentrare va apărea și satisfacția.
      Dacă mintea ta este atât de agitată încât nu te poți concentra nici după ce ai început, fă măcar efortul sau poate ar ajuta să-ți setezi niște obiective pe care să le urmărești în timp. Aceasta poate fi uneori periculos, pentru că dacă sunt prea înalte te pot consuma fizic și psihic. Dacă ajută un partener de alergat, trebuie să-ți cauți unul. Și eu mai încerc să mă sincronizez la alergări cu unii prieteni, dar îmi iese rar.
      Este foarte bine să introduci mișcarea în activitatea ta de zi cu zi, așa fac și eu. Poate atunci ar fi util să-ți introduci singură în program cât mai multe activități care necesită deplasări. Eu am din păcate prea puține astfel de situații pentru că nu am job. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +