Cyfer : Color : Cuprins

Mecanismele poftelor – partea a 2-a

Am discutat în prima parte despre motivele fizice pentru care decidem să abandonăm ocazional, temporar sau definitiv practici alimentare altfel foarte sănătoase. Voi continua în acest episod tot cu partea fizică, mai exact poftele cauzate de un regim sub caloric.

low-calorie-diet-plans

În aroganța și ignoranța noastră, credem că deținem controlul total asupra propriului organism, pe când cea mai mare parte a proceselor din interiorul lui se desfășoară independent de voința noastră. Corpul are propriile mecanisme de supraviețuire, dezvoltate în sute de milioane de ani, iar când mâncarea devine mai puțină, el interpretează asta ca pe un mare pericol.

În creier există o zonă antică, numită hipotalamus, care monitorizează situația nutrițională, prin analiza sângelui. Primește informații despre nivelul proteinelor, zahărului, grăsimilor, sodiului și apei. Ne manipulează apetitul pentru a ne face să obținem ce ne trebuie.

Corpul, nu înțelege conceptul de „slăbit” voluntar. Este adaptat să pună câtă grăsime poate, pentru vremurile grele. Nu are o limită, pentru simplul fapt că în natură, în viața reală, puține animale ajung să aibă atât de puțină competiție pentru hrană, încât să ajungă obeze.

Aproape toate dietele au un punct comun: sunt sub-calorice. Pe acest amănunt mizează orice nutriționist, atunci când propune o dietă. Câteva alimente urmează să fie eliminate din alimentație, iar acestea nu vor fi înlocuite, sau vor fi înlocuite cu altele mai slabe caloric. Partea bună este că alimentele eliminate erau nesănătoase, partea proastă e că organismul interpretează că s-a intrat într-o perioadă de foamete și pornește câteva mecanisme pentru supraviețuire.

Încetinește metabolismul pentru a se adapta la noul input caloric. Această încetinire poate ajunge și la 40%. Încetinește tranzitul intestinal pentru a extrage mai multe nutrimente și utilizează caloriile mai mult pentru stocarea grăsimilor decât pentru energie. Corpul nostru devine o mașină foarte eficientă în acest timp și va rămâne așa o perioadă chiar după reluarea alimentației precedente. Acesta este și motivul pentru care dietele nu merg și cei care le practică sfârșesc prin a se îngrășa la loc în scurt timp după terminarea dietei.

Regimul sub-caloric pornește în creier un sistem de „premii” pentru a motiva individul să caute mâncare. Receptorii opioizi și canabinoizi sunt amplificați, astfel încât, atunci când mâncăm e ca și cum ne-am droga. Dopamina, element cheie în orgasm și adicții, crește brusc atunci când ne alimentăm.

Nu trebuie să ne simțim vinovați atunci când ținem o dietă ce restricționează caloriile și o fentăm. După cum vedeți, suntem programați să facem asta. Soluția este să nu restricționăm niciodată caloriile, ci doar alimentele nesănătoase. Dacă am decis să schimbăm stilul alimentar, eliminând anumite alimente, trebuie să vedem ce variantă avem să le înlocuim. Ar fi bine ca măcar la început să monitorizăm caloriile pentru a fi siguri că mâncăm suficient.

Altfel, odată pornite mecanismele de supraviețuire în foamete, vom mânca până la urmă ceva greu, bogat caloric și satisfăcător din toate punctele de vedere. Din experiență, știm foarte bine ce mâncăruri se potrivesc descrierii și nu sunt deloc sănătoase.

continuarea în partea a 3-a

sursa imagine: http://songshaker.com/low-calorie-diet-plans/



4 răspunsuri la “Mecanismele poftelor – partea a 2-a”

  1. Chestiunea legată de „regimul sub-caloric”, este tot o invenţie a minţii.
    Caloriile ca „necesitate” provin din tipul de metabolism dominant: glucidic sau cetonic.
    Discuţia e lungă şi o să public mai multe pe sit.
    Metabolismul glucidic înseamnă „Noi muncim” (Sic!!), adică dăm cu cârca şi ne trebuie calorii cu giga în faţă.
    Metabolismul cetonic, înseamnă ABSORBŢIE, EMISIE ŞI PROCESARE DE INFORMAŢIE. Energia rămâne aproape constantă, pentru că ce se degajă la un proces, este eliberat la altul şi se compensează reciproc. Aceştia sunt „Noi gândim!” (Alt Sic!!).
    Ca să parafrazez o poantă străveche:
    Oamenii sunt de 3 feluri:
    1. Glucidici
    2. Cetonici
    3. Cerduli (Credincioşi? Or fi sinonime? 😮 )

  2. […] văzut în partea a 2-a cum corpul ne poate determina să mâncăm orice aliment, atunci când consideră că este o […]

  3. Paul Melinte spune:

    Atest cele spuse de tine cu propria mea experienta. Atata timp cat reusesc sa mananc inainte sa-mi fie cu adevarat foame, poftele nu mai apar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +