Cyfer : Color : Cuprins

Turcia – 1981 episodul 2; amintiri din copilărie

Continuarea episodului 1

Urma să stăm doi ani în Turcia, dar până la urmă a trebuit să ne întoarcem mult mai repede. Drumul spre casă prin Istanbul a fost extrem de interesant.

Puteam să fiu American

Înainte de 1989, era un mare privilegiu să ai pașaportul la tine, atunci când te aflai în străinătate la muncă. De obicei, din motive de securitate, pașaportul îți era reținut la ambasada. Ai mei aveau pașaportul la ei și și-au pus problema dacă să emigreze în SUA, mai ales că mă aveau și pe mine cu ei. Până la urmă s-au hotărât să nu facă pasul. În adolescență am regretat mult decizia lor, dar acum îi înțeleg foarte bine.

Pe vremea respectivă, dacă plecai, însemna că rupi toate legăturile cu familia aflată în țară. Însemna că poate nu-ți vei mai putea vedea niciodată părinții, frații, bunicii, alte rude sau prieteni. Cred că nici eu n-aș fi putut face pasul, oricât de mult detest acel sistem și oricât de mult mi se potrivește America. Pe de altă parte, varianta mea de 6 ani dădea semne că vrea la prietenii săi din țară.

Un cuplu de prieteni care lucra acolo cu ai mei a făcut totuși acest pas. Ei au emigrat în SUA și s-au stabilit în New York, deși fetița lor de-o seamă cu mine nu era cu ei. Au reușit ulterior să o aducă și pe ea în SUA.

Whirling_Dervishes_2

Dervișii rotitori

Eu personal nu i-am văzut, dar mama mi-a spus povestea lor și am rămas tare impresionat. Dervișii rotitori fac parte din ordinul Mevlevi, fondat în Konya de adepții lui Rumi. Practica pentru care sunt cunoscuți se numește sama. Este un dans în care se rotesc până intră în transă, pe muzică și poezie sau rugăciuni. Sama înseamnă acceptare prin tradiție și ascultare.

Simbolizează călătoria mistică a omului către perfecțiune prin minte și iubire. Practicantul ajunge la adevăr, crescând prin iubire, renunțând la ego și atingând perfecțiunea. El se întoarce apoi ca un om care a atins maturitatea și e gata să fie în serviciul Creației.

Sama este tot o formă de meditație. Concentrarea e direcționată către melodie și dans. Se spune că practica scoate la iveală ceea ce este deja în inimă, în loc să creeze alte și alte emoții. Iată o poezie de Rumi. Ideile din Sufism mi se par foarte apropiate de cele din Buddhism. Poate așa se explică interesul meu actual pentru Buddhism. Totul a început, acolo în Turcia, cu dervișii rotitori.

Dacă

Dacă te poți elibera
de egoul egoist,
toate spiritele cerești
vor fi gata să te slujească.

Dacă vei putea în sfârșit
să-ți stăpânești egoul tău de fiară,
ai dreptul să ceri
regatul lui Solomon.

Tu ești sufletul binecuvântat
ce aparține grădinii paradisului,
este corect să te lași
descompus într-o casă spulberată?

Tu ești pasărea fericirii
în magia existenței,
ce păcat când
te lași întemnițat și înlănțuit,

dar dacă poți scăpa
din această închisoare întunecată numită corp
în curând vei vedea
că ești înțeleptul și fântâna vieții

Rodica

În drum spre România, am zburat de la Ankara la Istanbul. Aici am stat 3 zile la un hotel luxos. Spre bucuria mea, Rodica era cu noi în acest drum spre casă, deci eram 4 și am închiriat un apartament cu două camere.

Devenisem deja dependent de „batistuța” Rodicăi. Abia așteptam un moment în care să fim singuri, pentru a vedea mai mult din sânii ei. Deja ajunsesem la areolă, apoi la sfârc.

La restaurante eram simpatic. Doream să comand tot felul de chestii. Odată ai mei m-au trimis pe mine la chelneri să comand ceva. După ce am încercat să port o discuție cu ei în română, m-am întors dezamăgit cu următoarea replică: „eu nu mai înțeleg nimic, unul zice că are, altul zice că n-are”.

Tot în Istanbul am fost foarte atras de cânturile ce veneau dinspre moschee de dimineață. Mă sculam de fiecare dată și eram fascinat de pasiunea cu care acei oameni cântau. În mod sigur pasiunea mea pentru muzică a pornit de acolo, pasiune pentru orice om care exprimă ceva prin muzică.

În apartamentul de două camere de la hotel, eu le-am cerut voie alor mei să dorm cu Rodica. Ne-am pus în pat și bine înțeles așteptam să-i văd sânii, deși se vedeau oricum foarte bine prin cămașa de noapte transparentă. „Vrei să-i atingi?”, m-a întrebat. Mai timid așa, am început să-i mângâi și să mă joc cu sfârcul. Era extraordinar. După o perioadă, începusem să mă gândesc dacă trebuie să fac ceva mai mult, să mă duc mai jos, dar chiar în momentul respectiv, Rodica și-a ridicat cămașa și mi-a zis că e timpul să ne culcăm. Am adormit foarte greu în noaptea respectivă.

O fi fost reflexul firesc al unui copil înțărcat prea devreme? Sau poate mă maturizam prea repede. Experiența a fost în orice caz erotică. Rodica arăta hippie, mică de statură, blondă și frumoasă. Acesta a fost multă vreme standardul meu feminin.

Turcia 1981… S-au întâmplat multe în interiorul meu atunci.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +