Cyfer : Color : Cuprins

De ce nu adopt un câine… sau niciun alt animal

După ce am scris articolul despre câinii maidanezi, am primit multe îndemnuri de tipul „ia-i la tine acasă”. Deși aș adopta un câine, dacă asta l-ar scăpa de la moarte, în scurt timp i-aș da drumul din nou în libertate. Nu vreau să adopt pe termen lung câini sau vreun alt animal, iar în acest articol voi explica de ce.

calin caini

Am devenit vegan pentru eficiența nutriției. Am citit și apoi experimentat cum un om se poate hrăni mult mai eficient din plante și nu din alimente de origine animală. Abia ulterior, după ce am înaintat în studiul buddhismului, am conștientizat că fac un mare bine celorlalte animale prin stilul meu alimentar.

Dacă nu ești în legitimă apărare, sau supraviețuirea ta nu depinde de asta, nu ai de ce să-i faci rău unui alt animal. Asta simt eu acum și am extins acest concept mult mai departe decât simpla alegere în nutriție.

Sunt împotriva exploatării animalelor în orice fel:

Tot o exploatare a unui animal este atunci când îl transformăm în jucăria noastră de casă. De multe ori această adopție vine din dorința de a umple un gol emoțional. Trebuie să înțelegem că atunci când închidem un animal în apartamentul nostru de bloc, sau într-o colivie, sau la curte într-o cușcă, sau îl punem în lanț, acel animal nu este în domeniul lui. Este un sclav, menit să fie acolo când noi avem nevoie de puțin confort emoțional.

Deși am avut aproape tot timpul câte un animal în casă, eu n-am avut niciodată impulsul de a avea un animal, acesta a venit de fiecare dată la inițiativa unui alt membru al familiei. A fost interesant să urmăresc comportamentul acestor animale și cum deveneau un fel de animale de zoo, departe de ce ar fi fost ele în mod normal. N-aș vrea să aduc un alt animal în acea stare, să trăiască între patru pereți la bloc. La naiba, nici eu nu vreau să mai fiu un om zoo. Doresc să plec cândva din perimetrul ăsta de beton în natură, nu să aduc alte animale să conviețuiască aici cu mine.

Merg des pe munte și sunt convins că altor montaniarzi li se va părea familiară următoarea situație. De multe ori, la începutul unui drum pe munte, un câine vine și mă însoțește. Unii merg 2-3 kilometri, alții sunt mai îndrăzneți, merg tot drumul. Mergem împreună ca tovarăși de drum. El își face treaba lui, caută ceva de mâncare, investighează zona, se depărtează, se apropie. Probabil se simte bine să aibă un om prin preajmă. Și eu mă simt bine să-l am aproape. Când se termină traseul, ne despărțim. El rămâne liber. Poate ne vom întâlni altă dată, poate nu.

Asta e o relație normală cu un animal. Aceea în care acesta e liber să facă ce dorește. Pe munte, mi-ar fi putut fi de ajutor în cazul apariției unui urs, dar asta involuntar, nu-l exploatez pentru asta. Dacă l-aș lua acasă, să-l țin închis pentru următorul meu traseu pe munte, l-aș face sclavul meu și consider că nu am acest drept.



29 de răspunsuri la “De ce nu adopt un câine… sau niciun alt animal”

  1. adi spune:

    Este un argument stupid.Cainele este un animal domesticit, nu este un animal salbatic.Un caine are nevoie de stapan.Este vorba de cainele care va fi plimbat, va fi scos la joaca si ddistractie nu tinut pe post de sclav in curte in lant, evident.
    O pisica este dierita, se descurca, este mai salbatica,dar cainele are nevoie de om

    • Calin Cyfer spune:

      sunt sigur că același argument inteligent al tău era folosit de stăpânii de sclavi. „cum să abolim sclavia? Acești sclavi au nevoie de stăpâni să aibă grijă de ei. Noi ăștia mai inteligenți ne descurcăm, dar sclavii nu vor rezista fără stăpân.”
      Stai liniștită, am văzut o grămadă de câini care se descurcă în haită la marginea orașelor sau a satelor. Au același stil de supraviețuire cu lupii și hienele. Iar dacă nu se descurcă, mor.. Asta e natura.

  2. Interesantă dezbaterea!
    Sincer, poate şi pentru că am copilăriut la munte şi am bătut coclaurii, m-am întâlnit cu fenomenul. Da, vreau un câine, „al meu”, pentru că îmi place COMUNICAREA!
    Vrea să plece?
    am avut cândva o pisicuţă. Am găsit-o în faţa blocului. Suferise un şoc psihic şi avea tulburări motrice foarte puternice. Am luat-o, m-am cam îndrăgostit de ea şi… după 3 luni, era bine, se suia iar în pomi şi o lăsam afară din ce în ce mai multe ore. Până într-o zi!
    Când a dispărut fără urmă.
    Mi-a părut rău? Da. De mine. Pe atunci, eram încă singur. (Era înainte de Monica).
    Pentru pisică?
    Mi-e imposibil să dau un verdict. Există în comentarii destule exemple de „de ce”-uri!
    Eu cred că am făcut bine şi pentru mine şi pentru pisică.
    Ei, i-am respectat Liberul Arbitru. Am lăsat-o să meargă încotro o trăgea Rezonanţa. Mie, mi-am rupt un posibil ataşament material, care într-o zi, m-ar fi făcut sclavul propriei mele neputinţe…
    Mă mai gândesc şi altfel: Ce PRIETEN îmi e acela care mă ţine cu forţa acasă la el şi-mi cere socoteală pentru fiecare pas pe care îl fac?

  3. pavel spune:

    @calin: sesizez niste fracturi logice in discursul tau, aparent pertinent.
    incerc sa fiu cat mai clar: tu, ca un alt fel de animal, alegi exact lucrurile pe care presupui ca sunt opuse in mod natural restului animalelor. asta ar fi o prima contradictie. spre exemplu, vorbesti de cainele care-ti cauta tovarasie pe munte. te-ai intrebat „de ce”? in acelasi timp, in loc sa fii liber, animaliceste vorbind, traiesti intr-o forma de organizare sociala consimtit/impusa, pe care o duci la paroxism odata cu casatoria.
    apoi: ti-ai pus vreodata problema ca nu totul se rezuma la libertate? si ca in viata pe langa libertate mai ai nevoie de hrana, de caldura (termic si emotional), de protectie, de siguranta? adica, cam ce faci tu, angrenandu-te social..
    apoi: daca luam in considerare nevoile expuse mai sus, pe care le-ai omis in enumerarea ta, centrandu-te pe libertate, te-ai gandit ca sunt poate animale care nu se pot hrani sau apara singure? (sigur ai trecut pe langa vreun pui de caine sau pisica abandonat, pe langa vreun caine lovit de masina, sigur ai vazut caini care sunt batuti, animale maltratate, etc) ce faci atunci? treci senin mai departe, gandindu-te ca „poate va mai vedeti”? ca e mai important sa fie „liber” chiar daca sufera?
    poti sa faci asta? (am pus liber in ghilimele pentru ca am mai multe animale, care sunt ingrijite, iubite si au mai multa libertate decat majoritatea animalelor pe care le vezi tu pe strada… apropos, libertate nu inseamna sa mananci din gunoi, sa fii haituit de hingheri si imbecili, sa fii alergat de masini, sa nu stii unde dormi in noaptea asta sau daca nenea ala amabil nu ti-a plasat un carnat otravit, samd)
    apoi:remarci ca am ajuns la 7 miliarde, c-o ducem bine cu speranta de viata, ca ne apropiem de limita suportabilitatii noastre ca specie pe pamant, pe care-l secam si-l impingem in colaps. excelent, si cu toate astea, instinctul tau de reproducere iti obtureaza logica.
    apoi: sustii ca sterilizarea e o abominatie dpdv decizional, etcaetera. nu. pe langa aspectele medicale, mai are un avantaj: este singurul mijloc pe care-l avem la indemana de a – culmea! – prezerva din ce in ce mai putinul loc pe care-l au la dispozitie animalele, pentru ca acestea sa aiba o viata mai buna.
    apoi: e amuzanta distinctia pe care o faci intre a nu te imbraca cu blana unui animal deja jupuit sau a nu manca carnea unuia deja ucis, si a utiliza un medicament minune, chiar daca acesta a fost in prealabil testat pe un animal.
    dupa cum, la fel de amuzant e sa te duci in asia sa-ti iei 3 luni sabatice, contribuind prin gestul tau la: poluare – avionul ala polueaza, rau de tot, mentinerea unui dezechilibru social pronuntat defavorabil sarmanilor de acolo, samd. in loc sa-ti iei bocancii/ sa te sui pe bicicleta, sa te duci frumos pe primul deal/culme si sa-ti pui cortul acolo. suna mai bine „asia de sud-est” decat fagarasul, spre exemplu?

    si tot asa…

  4. Flaviu Calin spune:

    Servus,

    mi-a placut ideea ta cu „evadarea din perimetrul de beton in natura”, rogu-te de vrei dezvolta putin cum vezi tu asta posibil. Din pacate depindem asa de mult de bani…

    Multumesc!

    • Calin Cyfer spune:

      Teoretic e foarte ușor posibil. Renunți la tot și te muți într-un sătuc izolat. Acolo ești cel mai aproape de natură, dar și cel mai departe de confortul cu care ești obișnuit acum. Cred că lumea este mânată spre nivelul urban următor din nevoia de confort. Unii de la sate își doresc să aibă apă curentă, canalizare, electricitate și se mută în comune. Alții din comune vor Mall-uri, supermarket-uri și alte facilități de la oraș. Unii din orașe vor să ajungă în niște orașe și mai mari. De fiecare dată, această mutare presupune mai mult confort, dar și mai mult stres pentru că cel mutat are acum parte de o concurență mai mare și trebuie să muncească la alt nivel.
      Banii devin din ce în ce mai importanți pe măsură ce urci această scară. Dacă într-un sătuc mic nu prea ai ce face cu banii, pentru că nu prea ai ce să cumperi, multe ți le produci tu singur, iar pentru altele faci barter… într-un oraș mare banii sunt totul, pentru că toți sunt specializați. Tu-ți faci treaba ta, primești niște bani și cu ei plătești lucrurile și serviciile de care ai nevoie.
      Deci nu banii sunt problema pentru o astfel de mutare mai aproape de natură ci dependența noastră de confortul pe care ni l-am creat până acum.

      • Hadrian spune:

        Salut Calin!
        Asa cum spui, teoretic e foarte usor posibil sa te retragi intr-un satuc izolat. Practic este insa mult mai dificil, chiar imposibil, in conditiile in care nu folosesti animale in gospodarie si nu ai o sursa de venit din mediul urban. Chiar daca renunti la confortul urban si ai fi dispus sa traiesti cu apa la fantana, toaleta in curte sau chiar fara electricitate, problema traiului zilnic ar ramane. In momentul in care economiile realizate la oras s-ar termina, cred ca ar fi o reala problema sa iti duci traiul. Mentionai in articol ca esti impotriva exploatarii animalelor, inclusiv pentru ajutor la treburi, inclusiv pentru lapte, miere, oua etc. Fara animale si fara bani intr-un satuc izolat, nu vad cum ai putea reusi sa traiesti. Pana si agricultura de subzistenta se practica fie cu animale, fie cu mijloace mecanizate. Mijloacele mecanizate costa bani. Iar banii nu ai cum sa-i obtii in satucul respectiv, cel putin nu o suma suficienta pentru a-ti duce traiul si eventual pentru a-ti intretine familia.
        Pe vremuri un astfel de trai era posibil pentru ca exista o comunitate care functiona si pentru ca oamenii foloseau animalele in gospodarie. Lumea a trait fara canalizare, fara apa curenta, fara electricitate, dar tinea animale. Cu calul/boii/vacile si caruta aduceau lemn de la padure pentru a se incalzi, lucrau pamantul pentru a avea ce manca. Bunicii mei au fost oameni saraci, banii au fost intotdeauna o problema, dar foloseau animalele pentru a putea trai, nu neaparat pentru a le sacrifica, ci pentru a se ajuta de ele la munca, la transport etc.

        • Calin Cyfer spune:

          Nu aș vrea să intru prea adânc în subiectul ăsta pentru că nu mă pricep. E un demers al meu de a mă apropia de natură, dar deocamdată sunt total nepregătit pentru așa ceva. Eu cred că se poate trăi și ca vegan în sate, fără ajutorul animalelor. Mă gândesc la comunitățile buddhiste din china sau japonia care fac același lucru într-o climă apropiată de a noastră și fac asta de sute de ani. Rămâne de văzut. Probabil voi documenta drumul meu 🙂

  5. Monica spune:

    Sunt de acord cu ideile tale care pana la urma se refera la respectul fata de animale sau orice alta fiinta de pe pamant. da, si mie mi s-a intamplat ca la o plimbare pe munte sa am un astfel de companion, nu odata… mi s-a parut un lucru extraordinar … si este. si sunt de acord ca orice animal trebuie sa fie liber, sa se bucure de mediul lui.
    Ce spui tu, dupa parerea mea ar fi o chestie ideala ( care mie personal mi-ar place sa o vad/ traiesc), care din pacate nu se intampla, si nu va fi posibila in viitorul apropriat datorita gandirii generale a oamenilor.
    In aceste timpuri, animalele ( caini, pisici)din orase sunt otraviti, batuti cu crutalitate si lasati sa moara in chinuri, ignorati sau alungati, tratati ca pe niste gunoaie sau vazuti ca pe un „cancer” pe cale de raspandire.
    Cainii sunt prietenii oamenilor din cele mai vechi timpuri, au fost alaturi de noi, ne-au ajutat in diferite situatii, ne-au tinut companie, ne-au iubit fara sa ceara nimic in schimb, noi… am ajuns sa-i dispretuim, sa-i omoram.
    Problema cainilor maidanezi e problema oamenilor, a fost cauzata de oameni iresponsabili, care sunt in numar extrem de mare. Dar uciderea lor in masa si cu sange rece nu e solutia.
    Cainii au nevoie de compasiunea oamenilor, de atentia lor, de prietenia lor, pentru asta traiesc, altfel ar fi animale salbatice, dar nu sunt si nu vor fi, desi au instinctele stramosilor lor.
    Da, sunt de acord ca atunci cand nu te simti destul de responsabil sa ai grija de un animal si sa-i oferi ce are nevoie, nu-l adopta! Nu, daca ai de gand sa-l abandonezi, e ca si cum ai abandona un copil. Suferinta lui si efectele sunt aceleasi.
    in situatia in care cainii maidanezi se afla, mi se pare…nu un gest nobil, sa adopti…salvezi viata unui suflet, ii oferi o casa, un prieten, siguranta unei mase zilnice, iar el te rasplateste cum poate mai bine.
    Am avut tot timpul animale in casa, asa am crescut… am ajuns sa vad animalele ca pe niste prieteni, nu animale de zoo. Diferenta intre ceea ce consideri tu ca e animal de zoo si un prieten necuvantator, dupa parerea mea e felul cum il tratezi. Il tratezi ca pe o jucarie, ca pe un lucru care iti apartine, il iei in brate cand nu are chef sau il cari in poseta, il tii in cusca legat sau inchis in balcon, etc… da e un lucru, un animal de zoo. Dar daca-i oferi respectul si libertatea pe care si-o doreste, ai grija de el sa nu i se intample nimic rau, cred ca-l tratezi ca pe un prieten… nu cred ca esti incorect fata de el oferindu-i o sansa la o viata mai buna, in care sa se simta mai in siguranta, sa simta ca are un prieten.
    Cainii ne privesc ca pe niste stapani si devin „sclavii” nostrii daca-i tratam ca atare.
    Revin.. si spun ca da, mi-ar place sa traim intr-o lume unde animalele sa fie libere, nestingherite, si sa poti interactiona cu ele de la distanta sau cu prietenie fara sa le deranjam din mediul lor.
    Din pacate am ajuns la dureroasa concluzie ca oamenii care gandesc aceste lucruri sunt in numar infim, majoritatea trateaza animalele ca pe niste obiecte, le dispretuiesc, pentru ca sunt multe, sunt murdare, sunt pe strazi…fara sa-si asume partea lor de vina.
    Sunt total impotriva folosirii animalelor pentru experimente, uciderea lor pentru blanuri… etc. Dupa parerea mea , daca ar fi sa traim intr-o lume ideala … populatia acestui pamant ar fi mult sub numarul actual…ar avea toti aceleasi idei legate de respectul fata de animale si modul de convietuire cu ele.
    E adevarata vorba aceea „cu o floare nu se face primavara” , de aceea cred ca cel mai important lucru ar fi schimbarea modului de gandire al oamenilor, educarea lor in acest sens, lucru care nu se face peste noapte, iar in anumite situatii trebuie sa actionezi prompt, sa faci lucruri mici , sa ajuti la nivel de individ.

  6. corina spune:

    mie mi-au placut cainii de cand eram mica si mi-am dorit tare mult unul dar, ai mei nu au fost de acord. Acum ca locuiesc cu sotul meu, am cumparat un labrador. M-am intrebat si eu uneori daca nu e egoist sa adopti un caine. Dar daca nimeni nu ar mai adopta caini,eu cred ca ei ar disparea ca si rasa, s-ar transforma treptat in lupi(daca e adevarat ca se trag din lupi). Stiu ca nu e natural sa stea in apartament si de aceea astept cu nerabdare sa ne mutam la casa si sa mai pastram un pui de la ea, sa fie 2, sa se simta mai bine, sa aiba mai multa activitate. Nu sunt de acord cu legatul in lant sau inchisul in tarcuri. In curte e bine sa fie liberi. Noi de cate ori mergem la munte o ducem cu noi si o lasam sa zburde. Mergem destul de des la padure sau la Somes unde poate sa inoate, sa alerge si sa se joace cu alti caini. Incercam pe cat posibil sa-i satisfacem nevoile. Si nu sunt de acord cu sterilizarea. Daca ti-ai asumat resposabilitatea unui caine trebuie sa ai grija in acele perioade sa nu aiba contact cu sexul opus. E bine totusi macar o data in viata sa faca pui. Parerea mea 🙂

  7. Octavian spune:

    spre deosebire de tine, eu consider ca nu e un „gest nobil de a mai salva cateva sute de vieti” , e un gest obligatoriu, indiferent cat de aglomerata ar fi planeta. cine suntem noi sa decidem ca acest gest nu e prioritar, mie asta imi suna a eugenie. imi cer scuze daca par prea radical, nu asta e scopul. doar ca nu sunt de acord cu felul in care vezi tu lucrurile si cred ca intodeuna o confruntare de idei duce la cel mai bun rezultat. nu sunt adeptul consesului si veseliei generale, chiar daca poate e mai zen asa si ar fi si acesta un aspect la care trebuie sa lucram in viitor:)

    • Calin Cyfer spune:

      ei eugenie… Să nu exagerăm acum. Eugenie fac oamenii cu câinii. Dacă aș fi bolnav în fază terminală, aș testa orice medicament, posibil salvator. De ce să mai moară înainte un alt animal? Testez, dacă merge bine, dacă nu, asta e. M-am dus.

      • Octavian spune:

        daca ai avea de ales intre un medicament testat deja pe animale, care si-a dovedit eficacitatea si unul inca netestat despre care nu se stie nimic inca, l ai alege pe cel netestat, pentru ati respecta principiile si pentru a intra in istorie?:)

        • Calin Cyfer spune:

          hm, o întrebare interesantă. Dacă mi se oferă carne, aș refuza-o chiar dacă animalul a fost deja omorât. Dacă mi se oferă blănuri, le-aș refuza, chiar dacă animalul a fost deja jupuit. Dacă am o boală mortală și un medicament testat pe animale mă poate salva, nu l-aș refuza. Dar dacă ar fi un medicament ce urmează a fi testat înainte pe animale, aș refuza să fie testate.

  8. Octavian spune:

    ..cat despre ce e sau nu prioritar, evolutia umana din ultimii 2 milioanede ani a demonstrat (ca ne place sau nu) ca prioritara a fost imblanzirea/vanatoarea/ folosirea egoista a animalelor in folosul omului. de ce crezi ca experientele tale din ultimii 2 ani ar putea sa ingroape 2 milioane de ani?

    • Calin Cyfer spune:

      n-aș avea cum să îngrop 2 milioane de ani, dar asta e experiența mea. Pot trăi fără să mănânc animale, fără să le beau laptele, fără să le țin în captivitate pentru diverse treburi de-ale mele. N-am nevoie de ele nici în circuri, nici la zoo. Ce fac alți oameni, treaba lor. 🙂
      Poate eventual am ceva obiecte în care intră ceva material animal. Habar n-am, dar trebuia să menționez asta, că sigur apărea cineva să arate cu degetul spre asta.

      • Octavian spune:

        e normal sa faci ce e mai bine pentru tine. si eu imi doresc sa ajung la performanta asta:) chiar sa traiesc in acea lume ideala in care animalele sa fie libere. din pacate din punctul in care suntem acum cred ca este o utopie sa ne intoarcem catre acest paradisul pierdut. solutiile trebuie sa fie mai flexibile si adaptate realitatii, parerea mea, am zis n am dat cu parul:)

  9. Georgiana spune:

    Nu inteleg argument lui Octavian cu testarea anumitor produse sau pe medicamente pe animale. Traim totusi intr-o lume in care avem acces la produse naturale, care nu au niciun efect advers. Acelasi lucru se intampla si in privinta asa-ziselor „medicamente”, care ne fac atat de mult rau si niciun bine. Ce nevoie avem noi sa folosim asemenea produse, si mai ales, ce drept sa folosim animalele drept cobai?

    • Octavian spune:

      din pacate exista si situatii in care lucrul pe care il doresti tu ( si chiar si eu, nu vreau sa ramai cu impresia ca nu sunt in alta tabara, dar aici pana la urma e vorba de realitate) nu este posibil. am multi prieteni doctori care lucreza in cercetare si au reusit sa ma convinga ca in unele situatii medicina chiar nu poate avansa fara astfel de experimente.

      • Octavian spune:

        Georgiana este exact ce discutam cu Cyfer, extinderea termenului de „supravietuire”. Pentru Cyfer acesta extindere a fost exagerata, pentru un bolnav de cancer care a incercat samburii de caise si n-au functionat,probabil ca extinderea termenului nu este deloc exagerata, este exact unul din intelesurile acestui termenui „supravietuire” din dictionar.

  10. Octavian spune:

    sunt multe lucruri cu care sunt de acord. dar cred ca n-ai inteles ca intrebarea mea catre tine e cu totul alta. de ce totul trebuie sa fie alb sau negru, in punctul tau de vedere, atata vreme cat sunt o multime de tonuri de gri pe care e imposibil sa le ignori. in ziua s-a dovedit stiintific ca animalele de companie stimuleaza dezvoltarea copiilor autisti. aici nu e vorba nici de lei in captivitate, nici de regimuri de viata sanatoase, nici de suprapopularea planetei, nici cat de bine o ducem noi cei „normali”, nici de statistici sau la ce aspecte ale vietii trebuie sa lucram ca sa o ducem si mai bine. E vorba de niste semeni ai nostri, nascuti asa, pe care unii nici macar nu-i considera oameni. si asta e doar un exemplu in sustinerea argumentelor mele prin care imi repet intrebarea. esti într-atâta de convins ca in acesta problema exista doar alb si negru?:)

  11. Octavian spune:

    e mult de discutat aici, defineste te rog normalitatea. defineste starea naturala. defineste distractie , defineste zoo. voi aduce in randurile urmatoare cateva argumente ce incerca sa dovedeasca ca ai tratat superficial subiectul si oarecum cu o tenta de sentiinta. animaleleau fost imblanzite inca din zorii rasei umane. a fost o componenta a evolutie aparuta cu mult inaitea jainism, crestinism, buddhismul sau altor religii. folosind aceleasi argumente ca si tine, dar fara sa ma bazez pe nici un percept moral sau religios pot sa ti demontez toate argumentele. e adevarat ca multe din actiunile noastre firesti au de fapt o motivatie profund egoista de care nici macar nu ne dam seama(vezi argumentele lui kant).dar de aici pana la a trage concluziile tale e cale lunga. supravietuirea copiilor handicapati, care folosesc animale in tratamentul lor, nu depinde de acele animale. te contrazici la un moment dat cand spui ca esti impotriva experimentelor pe animale dar ceva mai sus spui ca esti de acord cu folosirea animalelor daca supravietuirea ta depinde de asta…pai cele doua lucruri sunt echivalente, testarea unor medicamente pe animale duce de cele mai multe ori la salvarea multor vieti omenesti.as mai putea continua cu o lunga lista de argumente care ma determina sa sustin ca gandurile tale sunt frumoase dar din pacate lipsite de suport argumentatuv iar uneori chiar contradictorii. o seara frumoasa.

    • Calin Cyfer spune:

      Articolul de mai sus răspunde la o întrebare simplă: de ce EU nu adopt un câine sau alt animal. Nu se vrea o lecție de morală sau începutul unei revoluții în ceea ce privește felul în care ne raportăm la animale. Arată doar felul în care eu văd lucrurile.
      Normal: leu trăind în Africa în savană;
      Anormal: leu trăind în cușcă în europa;
      În contextul de mai sus:
      Relație normală cu un animal: prietenie sinceră, cei doi se întovărășesc pe o perioadă determinată de timp.
      Relație anormală: omul îl închide pe animal într-un spațiu, fără a-i lăsa libertatea să plece, când acesta dorește.
      Cât despre supraviețuire, da aici se poate discuta, dacă vrei să extinzi atât de mult termenul. Eu mă refeream la momentul în care ești atacat de un animal, viața ta e în pericol și în legitimă apărare îi faci rău.
      Dacă vrei să spui că de acele experimente depind viețile a multor oameni, se poate discuta pe un plan mai larg. Noi ca specie o ducem foarte bine. Suntem aproape 7 miliarde. Avem o speranță de viață de aproape 67 de ani. Suntem la limita suportabilității planetei pe care ne aflăm. Este nobil gestul tău, de a mai salva câteva sute de mii de vieți, omorând alte câteva sute de mii de animale, dar nu cred că e prioritar.
      Ar trebui să încercăm să lucrăm în alte aspecte ale vieții, că dacă tot încercăm să reparăm ceea ce facem prost în viețile noastre, n-am făcut nicio brânză. Stilul alimentar e foarte important, că tot am vorbit mult despre el pe blogul meu. Uite, eu n-am mai avut nicio problemă medicală în 2,5 ani de când sunt vegan. N-am mai avut nici măcar o răceala, n-am mai luat medicamente, pe când înainte le luam cu pumnul. Înclin să cred că măcar în domeniul ăsta dacă am schimba ceva și o multitudine de probleme medicale ar intra în istorie, am avea nevoie de mai puține medicamente și de mai puține experimente pe animale.
      Dar repet, în punctul ăsta sunt eu. Îmi dau seama că nu mulți gândesc așa, dar e ok. Eu țin doar să-mi exprim modul de viață aici. Toate cele bune 🙂

  12. Mihaela spune:

    Si eu am inceput sa-mi pun aceasta problema, desi ne-am luat un pisoi acum cateva luni. Dar cred ca tocmai atunci am inceput sa-mi pun aceasta problema, desi am mai avut motani cand eram mica. In primul rand, ma intreb daca e ok sa-ti iei un animal de companie si sa-l sterilizezi. Mi se pare un soi de batjocura la adresa lor, o amputare care sa ne faca pe noi, stapanii, sa ne simtim mai confortabil. Ii luam un drept, decidem noi pt el, il transformam dupa nevoile noastre, fara sa tinem cont de adevaratele lui nevoi.

  13. Collins spune:

    Goes double for marriage.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +