Cyfer : Color : Cuprins

Turcia – 1981 episodul 1; amintiri din copilărie

Șederea mea în Turcia la vârsta de 6 ani a fost atât de intensă, încât multă vreme, am crezut că am stat o perioadă îndelungată acolo. Eu eram convins că am stat câțiva ani, pentru a afla apoi că au fost doar câteva săptămâni, mai precis 45 de zile. S-au întâmplat atât de multe treburi care m-au marcat și nu știu nici acum dacă să le pun pe seama faptului că sunt printre primele mele amintiri, sau prezența într-o țară străină a fost factorul copleșitor.

eu 80

Acolo am realizat prima dată că fiecare om urmează să moară la un moment dat, am avut prima erecție conștientă, am dormit prima oară cu o femeie în pat, am luat un gât de țuică, m-am bătut cu copii turci, am condus o mașină și am devenit interesat de muzică.

Tatăl meu lucra acolo de o vreme. Eu și mama am primit aprobare să-l vizităm. Am zburat cu avionul până în Istanbul și de acolo am luat o cursă internă până în Ankara. Era un avion mic (20-30 persoane) cu elice. Tata ne aștepta la aeroport și apoi am călătorit cu o mașină americană imensă (un Playmouth) până în Kirikkale.

Pe drum, am condus pentru prima oară o mașină. Șoferul m-a luat la el în brațe și m-a lăsat să țin eu volanul. Drumul era gol și aproape drept, așa că nu era niciun pericol. La noi erau încă puține mașini, ai mei urmau să o aibă pe prima abia după doi ani. Era un sentiment extraordinar să merg cu o mașină și să cred că eu controlam acel bolid de unul singur. În Kirikkale, eram cazați într-un complex de locuințe. Noi urma să locuim într-o casă cu un singur nivel. Aveam camera mea și un televizor la care puteam să mă uit la desene animate non stop. Condiții mult peste ce aveam în țară.

Frica de moarte

Într-o zi, am văzut niște oameni bătrâni și am realizat că toată lumea va ajunge la un moment dat ca ei. Este un proces ireversibil și de neoprit, iar eu urma să am aceeași soartă. M-am gândit la asta înainte să adorm și am început să plâng în hohote. Ai mei au crezut că mi s-a întâmplat ceva grav și au venit să mă consoleze. Le-am spus că plâng pentru că o să mor. „Cum să mori? N-ai de ce să mori”. N-am putut să le explic că am înțeles că la un moment dat toți vom muri.

Papa bun

Mâncam la un restaurant în interiorul complexului în care locuiam și tata plătea la sfârșitul lunii tot ce consumam. Făcusem o pasiune pentru pepsi. Comandam multe, iar când tata a venit să-mi spună că-l bag în faliment, i-am replicat: „da șe, eu nu văd că nu plătești?”. În oraș găseam o super înghețată la cornet, în toate culorile și gusturile. Îmi mai amintesc de iaurtul lor, pe care-l cumpăram la ulcior. Toate aceste mâncăruri mi-au desfătat simțurile, dar cred că au și contribuit la problemele mele dentare ulterioare. Pe vremea aia, și în Turcia fiind, nu cred că se îngrijea cineva prea tare de siguranța alimentară.

Prima erecție

Turcia era o țară mult mai liberală decât România. Puteai să vezi poze cu femei goale oriunde. Țin minte că am mers în oraș și m-am oprit la o vitrină cu casete audio. Pe o copertă, era o tipă goală, acoperită de o plasă cu ochiuri foarte largi. Atunci am simțit mișcarea specifică în pantaloni. Ai mei intraseră în acel magazin, așa că am avut timp să zăbovesc mai mult în fața acelei vitrine. Turcia era atât de liberală, încât revistele cu desene pentru copii aveau pe a doua pagină o femeie dezbrăcată. Evident că m-am abonat la acea revistă. Când ieșeam în oraș, îi rugam pe ai mei să-mi mai ia un număr.

Bătălia cu turcii și ruperea arcului

În complexul de locuințe eram singurul copil român. Toți ceilalți copii erau turci. Am încercat să mă joc cu ei, dar încă nu înțelegeam conceptul de limbă. Credeam că sunt tâmpiți sau ceva, de vorbesc așa nedefinit. Le spuneam alor mei că „ăștia nici nu știu să vorbească”. Odată chiar m-am bătut cu ei, fiind frustrat că nu mă înțeleg și unuia i-am rupt arcul. Au venit apoi cu părinții la mine acasă. După acel eveniment, n-am prea mai ieșit afară și am început să mă simt singur și izolat.

Batistuța

Rodica, o altă româncă ce lucra acolo, m-a surprins odată că mă uitam foarte atent la decolteul ei. Avea un bust generos și o batistă pusă în acea zonă. „Te uiți la batistuța mea?”, m-a întrebat. Am negat, dar în mod sigur nu foarte concludent. Vrei să ți-o arăt? „Nu, nu” am zis eu rușinat. Până să mai zic ceva, și-a tras un pic rochia și mi-a arătat o parte din sân. Mi-ar plăcea să revăd ce față am făcut atunci. Trebuie să fi fost foarte simpatic.

Îmi găsisem o nouă pasiune. Abia așteptam să ne vedem cu Rodica și să-mi mai arate batistuța. Parcă de fiecare dată începea să-mi arate mai mult din sân.

Continuarea în episodul 2



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +