Cyfer : Color : Cuprins

Câini maidanezi și copii vegetarieni – răspunsuri la comentarii și alte precizări

Mulțumesc mult tuturor pentru distribuirea articolului meu despre câinii maidanezi. Pe lângă această susținere, am avut și o avalanșă de comentarii negative, multe dintre ele ilogice și isterice. Acestea sunt de înțeles. E de ajuns să te uiți puțin la știri și să-ți dai seama de ce mulți au luat-o razna. Au fost însă și câteva comentarii pertinente, care merită un răspuns mai larg în această urmare a articolului meu.

child2

Vina

Un subiect important discutat în comentarii a fost despre cine poartă vina morții copilului. Vă propun următorul scenariu. Un cuplu are un copil de 4 ani. Îl trimite la piață să cumpere o pâine. Pe drum, acesta se întâlnește cu un cetățean străin criminal. Criminalul îl ademenește pe micuț, îl răpește și îl omoară. Poliția face cercetări, îl prinde pe criminal și instanța îl condamnă la închisoare pe viață. Bun, dar părinții nu au nicio vină că au lăsat singur, nesupravegheat un copil de 4 ani? Și mai departe, trebuie să urâm fiecare cetățean din țara din care făcea parte criminalul?

Deunăzi, am auzit că un copil a fost omorât de o vacă în propria sa curte. Părinții nu doar că nu omoară vaca respectivă, dar nici măcar nu vor să renunțe la ea, pentru că mai au și alți copii de hrănit. Autoritățile vor să-i decadă din drepturile părintești. A fost un moment de neatenție, mama l-a lăsat afară în curte și vita la călcat în copite. Ce putem face? Să omorâm toate vitele? Să dăm legi despre cum să-ți ții vita în curte? Să-i închidem pe părinți?

Câinii care l-au omorât pe micuț, n-au nicio vină în fața naturii. Sigur că ei trebuie omorâți, după legile oamenilor, la fel cum animalele pădurii care omoară oameni sunt omorâte, pentru că odată ce au prins gust de sânge de om, sunt periculoase pentru alți oameni. Vina, așa cum o vedem noi oamenii, este a celor care trebuiau să aibă grijă de acel copil, mult prea mic pentru a se descurca singur. Nu sunt eu în măsură să stabilesc pedepse, oricum durerea din sufletul familiei este foarte mare, sunt sigur. Însă nu putem lăsa furia să ne orbească și să facem lucruri necugetate, cum ar fi să omorâm TOȚI câinii.

Manipulare prin alegerea subiectelor

Media poate manipula fără probleme prin alegerea subiectelor. Vă propun un alt scenariu un pic tras de păr, dar care ajută la înțelegerea absurdului situației. Oare câte poduri de case din țara asta sunt invadate de păsări? Nenumărate, sunt sigur. Presupunem că cineva, dintr-un trust de presă, face o pasiune pentru știri despre păsări care invadează casele oamenilor. Zilnic, oamenii vor vedea la știri cum păsări rele invadează casele bunilor gospodari. În scurt timp, lumea prinde o fobie de păsări, de tip Hitchcock. Oamenii de pe stradă încep să se uite cu alții ochi la porumbeii pe care înainte îi hrăneau cu firmituri.

În scurt timp se vor căuta vinovații pentru înmulțirea necontrolată a păsărilor, aceștia fiind bineînțeles politicienii. Apoi se caută o modalitate de eradicare a lor. Unii încep să le otrăvească, alții ies cu pușca și trag în ele. Totuși, situația era de fapt la fel ca înainte, doar că oamenii nu văd decât minuscula realitate care iese din imaginile televizorului.

Cam asta se întâmplă și astăzi. Deschizi televizorul și vezi cum situația e „disperată”. Suntem invadați de câini. Ne omoară pe stradă precum animalele de pradă. Nu mai poți fi sigur nici să mergi până la colțul străzii. Trebuie să-i omorâm ACUM, PE TOȚI. Mda…

Statistic: mortalitate neglijabilă

Micuțul care a murit, avea 4 ani. Asta intră pentru mine la mortalitate infantilă. În România sunt 10/1000 copii morți până la 5 ani. Câți dintre acești copii au fost uciși de câini vagabonzi? 1/500000? 1/1000000? Cifra e foarte ridicată pentru Europa. Cine dorește să o scadă, măcar până la media europeană de 4,5/1000, trebuie să lucreze în alte domenii. Nimicirea câinilor vagabonzi nu va scădea această cifră.

Cifra vehiculată de 20-30 de Bucureșteni mușcați de câini pe zi, mi se pare foarte mare. Dacă este adevărată, înseamnă că unul din 2-300 de Bucureșteni e anual mușcat de câini. E o cifră mare și mulți întreabă cum de se poate așa ceva într-o țară europeană, care se dorește a fi civilizată.

Vă ofer alte cifre pentru o comparație cu cei 0,5% mușcați de câini:

Lista ar putea continua la nesfârșit. O să spuneți că divaghez și că cifrele de mai sus n-au nicio legătură cu mușcăturile de câine. Totuși au, în sensul că dacă asta căutați, să vă faceți viața mai frumoasă, puteți să lucrați cu mai mult succes în alte aspecte ale sănătății voastre. Să lăsăm măcelărirea câinilor vagabonzi undeva în coada priorităților.

Soluții

Mi s-a spus că soluția mea cu controlarea surselor din care câinii vin în orașe e utopică. Nu avem bani pentru așa un control. Abia avem bani pentru copii și bătrâni. Dacă așa stă treaba, înseamnă că țara noastră nu a ajuns la o putere financiară suficientă și cetățenii ei nu au o educație adecvată pentru ca problema câinilor vagabonzi să fie rezolvată. Este clar că nici de nimicirea lor în masă, autoritățile nu se vor ocupa cum trebuie.

Asta fiind situația, cei cărora le e frică de câini atât de tare, se pot muta în zone mai liniștite. Există zone în țară în care nu sunt așa mulți câini pe străzi. De exemplu în Brașov, sunt extrem de puțini câini, în comparație cu Bucureștiul. Mai găsești urși pe străzi, dar asta e altceva. 🙂



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +