Cyfer : Color : Cuprins

Refugiul Buddhist de la Suan Mokkh, episodul 10

Continuarea episodului 9.

Dimineața, ora 6:30 în sala de mese. Toată lumea vorbea cu toată lumea. Am simțit o părere de rău. Aș fi vrut ca liniștea continue, dar știam că în afară, zgomotul va crește din ce în ce mai mult. Cine dorea, putea să rămână pe timp nedeterminat la templu. Trebuia doar să plătească cele două mese pe zi, în total 5 lei. În schimb avea asigurat un pat și accesul la o bibliotecă consistentă. Dacă locul ar fi avut conexiune la internet, aș mai fi rămas acolo, dar așa, tentația de a afla noutăți a fost prea mare.

2013-07-11-138

Prima oară am vorbit cu Remo, un italian cu care am împărțit treaba zilnică, de măturat hala 1. Mi-a  spus că de acolo pleacă în Italia și chiar acum îi va scrie prietenei cu ce fel de paste să-l aștepte. „I will eat pasta… for intoxication”. Apoi am fost abordat de un englez, care m-a întrebat: „nu-i așa că tu n-ai mâncat nimic în primele zile?”. Mi-a spus că m-a folosit pe post de încurajare. Se gândea că oricât de greu îi e, mie trebuie să-mi fie de 10 ori mai greu.

Am vorbit cu vecinul meu de cameră. Tipul era american, raw vegan și chitarist. Coincidență. Pe lângă implicațiile mâncării de acolo pentru un raw vegan, despre care am vorbit în episodul 6, am discutat despre cât de bine se auzea dintr-o cameră în alta. Ne puteam auzi până și respirația sau când ne mutam de pe o parte pe alta.

Tipul care a stat în fața mea în timpul meditațiilor a venit să-și ceară scuze pentru că s-a foit foarte mult. I-am spus că într-adevăr m-a deranjat, dar apoi mi-am dat seama că găseam doar o scuză pentru a întrerupe concentrarea. Am abordat apoi foiala lui ca pe orice alt element care îmi distrăgea atenția: durerea de genunchi, bâzâitul muștelor sau gândurile care-mi treceau prin minte.

Mi-a plăcut mult spiritul de prietenie care domnea între toți participanții. Aceste experiențe te leagă profund.

După ce mi-am recuperat pașaportul și electronicele, mi-am luat cărți. S-au oferit gratis o mare parte sau poate toate cărțile lui Buddhadasa Bhikkhu. Mi-am luat 7 pentru că îmi place foarte mult cum scrie. Mi le-aș fi luat pe toate, dar n-aveam unde să le pun. Și-așa a trebuit să fac reorganizări mari pentru a le face loc în bagaj.

2013-06-30-130

De la refugiu am plecat în Chaiya, cel mai apropiat oraș. Am avut noroc că un amic german, primul om cu care am vorbit la refugiu, știa unde se află singurul hotel din oraș care are wifi. El a capitulat în ziua a 3-a din cauze fizice, somn insuficient și durere de genunchi, și a stat în Chaiya câteva zile. A ținut să vină să ne întâlnească la sfârșitul sejurului.

Odată ajuns în oraș și la hotel, am făcut ce mi-a lipsit atât de mult în cele 10 zile, adică m-am privit în oglindă, mi-am cumpărat câteva kilograme de fructe și m-am apucat să urmăresc noutățile pe email, twitter, facebook și youtube. După ce am terminat, m-am gândit: „hm, asta a fost tot? mă pot întoarce acum la Suan Mokkh?”.

Acesta a fost ultimul episod. Dacă aveți întrebări sau există aspecte pe care nu le-am discutat în cele 10 zile, vă rog să folosiți comentariile.



22 de răspunsuri la “Refugiul Buddhist de la Suan Mokkh, episodul 10”

  1. Adriana Gherghisan spune:

    Multumesc Calin! A fost colorat, amuzant pe alocuri si edificator.

  2. Alexandrina spune:

    Felicitari ! Am citit cu mare interes toate episoadele .

  3. cris spune:

    buna,
    toata ziua am fost conectata la blogul tau si pot sa spun ca m-a captivat ..cat despre experienta la templu ,pur si simplu am devorat-o . Scrii frumos si usor de urmarit si regasesc intr o pagina de pe blogul tau informatii atat de diverse …felicitari !
    Impresionanta schimbarea prin care treci ..si viata care ti-ai creat-o.
    Daca te gandesti a scrie o carte..sa stii ca o vom cumpara !:)
    Inca o data ,melicitari si multumim ca imparti experientele tale cu noi !

  4. Robert spune:

    Salutare!Tin sa te felicit pentru modul in care ai scris despre experientele de la suan mokkh,dar nu inteleg exact drumul catre templu si mi-as dori sa stiu pana in ce oras ai zburat sau care e cel mai apropiat aeroport si cum te poti inscrie.

  5. eugen spune:

    am citit 90 la suta din blog. Imi place cum scrii si o sa te urmaresc in continuare.
    Tipul de meditatie care l-ai practicat in acest retreat a asemanator cu rugaciunea isihasta din ortodoxie.
    Pe inspiratie calugarii spun ”Doamne Isuse” si pe expiratie ”miluieste-ma”.
    Automat ei sunt concentrati la mecanismul respiratiei.
    Poate dupa aceasta experienta in Asia te simti inspirat sa faci un retreat de 10 zile si intr-o manastire de la noi, sau de pe muntele Athos (Grecia).
    Te-ai gandit la asa ceva ?

    • Calin Cyfer spune:

      Mulțumesc pentru că mă citești. Îmi dau seama și chiar am mai discutat cu alți prieteni, că există similitudini între rugăciune și meditație, între viața de călugăr buddhist cu cea de călugăr ortodox. Nu vreau deocamdată să fac o experiență similară într-o mănăstire ortodoxă pentru că nu vreau să fiu dezorientat. Se spune că este bine ca atunci când apuci pe o cale spirituală, să nu încerci drumuri diferite, ci să rămâi pe drumul pe care ai pornit.

  6. Eugen spune:

    Salut. Felicitari pt. experienta. As dori sa stiu financiar cat te-a costat experienta din refugiul buddhist ? Multumesc.

    • Calin Cyfer spune:

      Mulțumesc. Cele 10 zile la Suan Mokkh costă 2000 baht (aprox 200 lei) reprezentând mâncarea, cele două mese pe zi. În afară de acești bani, mai cheltui eventual în prima zi, dacă-ți dai seama că-ți lipsește ceva (hârtie, șervețele, lumânări, loțiune de țânțari… au un mic magazin acolo care e deschis în primele 2 zile și în ziua a 6-a).

  7. stancu alexandru spune:

    Un om informat face cat doi,pentru mine experienta ta mi-a dat de gandit la nivel profund, am sapat in mine si m-am regasit in multe din experientele tale din timpul meditatiei.Este interesant sa afli ce reincarnari ai avut in acele locuri,pentru ca in mod sigur nu esti pentru prima data in acele locuri !Iti doresc sa ai parte de multe experiente ce sa te duca spre locul binecuvantat din inima noastra !Pace infinita !

  8. Marius spune:

    Salut,

    Imi place mult cum scrii. Simplu, nepretentios, din inima. Am citit captivat tot foiletonul Suan Mokkh; cum am stat acolo aproape o luna acum cativa ani, am rezonat in mod direct cu experienta ta. Si m-ai facut extrem de curios cu comparatia intre ce se manca acolo vs mancarea raw vegana si efectele asupra claritatii mentale.

    La Suan Mokkh am experimentat o claritate mentala foarte mare si multa energie; mi-a devenit foarte clar faptul ca felul in care mancam pe deoparte si felul in care reactionam fata de ceea ce ni se intampla (aversiune, lacomie etc) ne intuneca mintea.

    Ai putea sa elaborezi un pic vizavi de mancarea raw vegana si efectele asupra mintii; prin comparatie cu experienta Suan Mokkh eventual, care mi-e familiara?

    Toate bune si experiente faine!

    • Calin Cyfer spune:

      Salut! Mulțumesc pentru aprecieri! Mă bucur să găsesc un Român care a fost la Suan Mokkh. Cu mâncarea, da, cred că dacă vii de pe o dietă standard, mâncarea de acolo reprezintă un pas înainte, prin eliminarea unor elemente nocive din alimentație. Dacă vii de pe o dietă raw vegan, experiența e inversă. Există trei aspecte:
      1. orezul, mâncarea de bază, reprezintă carbohidrații și energia imediată pe acea dietă. Sunt carbohidrați complecși, se asimilează mai greu și au puțină apă, în comparație cu carbohidrații simpli și abundența de apă din fructe. Pe un frugivor, orezul îl face să se simtă deshidratat și cu energie mai puțină.
      2. fierturile – prin gătire la foc, structura unui aliment este afectată. Asta face corpul să răspundă altfel. Cred că vede acel aliment ca pe ceva nociv, deși îl folosește ca energie. Îmi e greu să explic cum pot să simt asta.
      3. condimente, sare – acestea nu au legătură cu raw-veganismul, adică poți mânca sare și condimente pe această dietă, doar că eu nu consum. Sarea te face să reții apă și să te deshidratezi în același timp. Nu e prea plăcut. Condimentele îți păcălesc corpul. Îl fac să creadă că mănâncă altceva și poți mânca mai mult decât e necesar.

      • Marius spune:

        Salut! mersi de explicatii; au sens. Inteleg ca asa cum mananci acum te simti cel mai bine fizic, mental, si sexual din ce am vazut in ultimul articol 🙂 iar la Suan Mokkh te simteai un pic mai deshidratat si cu mai putina energie. (pentru noi mancatori industriali in schimb era mai bine). Pe moment am eliminat majoritatea „junk food”, dar suna complicat la prima vedere raw-veganismul in Bucuresti.

        Ma gandeam ca ar fi interesant daca ai scrie despre ce mananci exact pe parcursul unor zile. Daca ar fi sa ma interesez mai concret despre dieta raw, ai vreo recomandara de articole pe net, cu un stil simplu si la obiect?

        Cat despre Suan Mokkh, si prin intermediul blogului tau si al altora poate afla cat mai multi romani. E un loc autentic care merita trait. Toate bune!

  9. hiqliving spune:

    Mie mi-a placut foarte mult. Daca am avea timp nelimitat ne-am putea opri mai mult in anumite etape ale vietii noastre. Multumesc Calin pentru rabdarea si efortul de a ne povesti si noua. Asteptam alte experiente minunate.

  10. Cristina Antonoaie spune:

    Felicitari ca ai reusit sa stai 10 zile in refugiu!
    Partea cu nevorbitul timp indelungat e ceva ce as incerca si eu…
    Cat despre cat de neimportante sunt stirile, ai mare dreptate. Daca s-ar putea trai fara TV, internet si chiar telefon mobil cred ca ar fi mult mai bine. Doar cand eram copii nu aveam nici unul din lucrurile astea si totusi am supravietuit 🙂
    Astept cu interes alte postari.

    • Calin Cyfer spune:

      Mulțumesc! Partea cu nevorbitul chiar a fost plăcută. Eu nu sunt prea vorbăreț de fel și faptul că nu s-a vorbit nici în jurul meu, mi-a dat multă liniște. Altfel, în viața de zi cu zi, simțim nevoia să vorbim ceva, chiar dacă e doar de dragul socializării. Adăugăm astfel mult zgomot total inutil. Mai toate cuvintele pe care am simțit nevoia să le adresez colegilor în timpul sejurului s-au dovedit a fi nenecesare.

  11. grati spaima unei generatii spune:

    nu e o intrebare e o sugestie….de ce nu faci asta in toate tarile prin care treci?! adica sa mergi la cate un astfel de templu prin toata asia si sa vezi diferentele sau asemanarile dintre ele. ar fi o experienta extraordinara…mai ales daca apuci sa ajungi si prin tibet…abia astept sa vad postarile in legatura cu angkhor wat si multe multe poze.

    • Calin Cyfer spune:

      bună sugestie. Chiar m-am gândit la asta. Și am găsit locuri similare peste tot, în zonă. În Cambodgia, Malaezia sau Thailanda sunt multe, cu diverse programe. Deocamdată trebuie să treacă ceva timp până să mă înrolez într-o altă experiență similară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +