Cyfer : Color : Cuprins

Refugiul Buddhist de la Suan Mokkh, episodul 4

Continuarea episodului 3

În primele zile, una din problemele principale a fost somnul insuficient. Probabil venisem cu restanțe, iar corpul avea nevoie oricum de odihnă pentru că nu mâncam, dar eram ca un robot. La fiecare pauză de program, mă îndreptam spre cameră și adormeam cum puneam capul pe pernă. Pauza de la prânz era de două ore și jumătate în care nu aveam de făcut nimic în afară de somn.

DVC00706

După prânz următorul calup de program începea cu discursul unui călugăr englez, pe nume Tan Dhammavidu. Stilul său direct, accentul și umorul englezesc au făcut ca lecția lui de la 2:30 la 3:30 să fie unul dintre cele mai apreciate momente din programul zilnic. Pe tot parcursul sejurului ne-a inițiat în buddhism, ne-a vorbit în special despre subiectele principale: ce trebuie să urmărim în timpul meditației, cum funcționează mintea, când apare noțiunea de ego și personalitate a minții, care este părerea buddhiștilor despre ce se întâmplă după moartea fizică. Ne-a povestit despre Buddhadasa, călugărul care a construit Suan Mokkh, o mare personalitate și Thailanda, care începe să devină cunoscut și internațional.

După călugărul englez urma o meditație în mers, o bună oportunitate pentru mine să internalizez cele auzite, apoi o meditație în șezut în care lipsa de concentrare, frustrarea și durerea de genunchi erau ingredientele principale. Calupul 3 se termina cu cântările în limba pali. În Asia, se obișnuiește ca înainte de meditație să se cânte câteva versuri în limba pali, o limbă moartă în care au fost scrise scripturile după Buddha. Cântările se făceau cu o călugăriță. Ea ne cânta versul și noi repetam.

Exemplu:

Homage to the Buddha

Namo tassa bhagavato
Homage to the Uncomparable Blessed One

Arahato
The Worthy, Undefiled One

Samma sambuddhassa
The Perfectly Self Awakened One

Sesiunea de cântări se termina cu „love and kindness meditation”. Ideea acestui tip de meditație e să ne conectăm mintea la inimă, să gândim cu inima. În timpul meditației eram ghidați de o voce (unul dintre cei din staff), care ne spunea să vizualizăm un buchet mare de flori crescând din inima noastră, pe care să-l oferim tuturor apropiaților, părinților, prietenilor, oamenilor obișnuiți pe care-i întâlnim pe stradă sau dușmanilor.  Acest tip de meditație nu s-a prins deloc de mine în cele zece zile, asta pentru că spre finalul meditației mă cuprindea o durere cumplită de genunchi, iar tipul continua pe aceeași voce calmă: „și oferă acest buchet prietenilor din partea ta, semnificând iubirea pe care le-o porți…. apoi oferă acest buchet oamenilor obișnuiți….”. ”ok, ok, ok, le dau toate florile, numai să se termine odată meditația asta că mă dor genunchi” 🙂 În mod surprinzător pentru mine, la sfârșit, foarte mulți cursanți au spus că au apreciat cel mai mult partea asta cu „love and kindness meditation”.

2013-07-11-133

În pauza de seară, toți se repezeau în sala de mese pentru ceai. Nu înțelegeam de ce să mai bați drumul până acolo pentru un simplu ceai. Aveam să aflu mai târziu, în ziua a 7-a. Eu mergeam să fac o baie termală care mă relaxa complet, apoi mă culcam.

La ora 7.30 începea ultima parte de program a zilei. O meditație în șezut de 30 de minute, apoi o meditație în mers de data asta în grup. Mergeam noaptea în jurul lacului în șir indian. Trebuia să fim atenți pe unde călcăm pentru că singurele lumini veneau de la niște lumânări aprinse la o distanță de 50 de metri una de alta. Asta mi se părea aventura zile. Ideea de a fi atât de vulnerabil, cu picioarele goale în întuneric prin iarbă, mă făcea să mă simt ocrotit. Simțeam că dacă-mi mențin concentrarea, nimic nu mi se va întâmpla.

Sesiunea se termina la ora 21, după o altă meditație în șezut de 30 de minute. Până la 21:30, când se dădea stingerea, aveam timp să ajungem în camere și să ne facem rutina de seară.

Așa urmau să se desfășoare toate cele nouă zile următoare. Mi se părea atunci în prima zi că am un munte imens în față. O să rezist în ritmul ăsta? Ce fac cu lipsa de somn? Poate ar trebui să mănânc totuși. Poate ar trebui să îmi găsesc poziții mai ușoare pentru meditație, poate un scaun sau un scăunel, poate îmi trebuie mai multe perne. Aveam tot felul de îndoieli în prima noapte.

Episodul 5.



Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +