Cyfer : Color : Cuprins

Refugiul Buddhist de la Suan Mokkh, episodul 3

Continuarea episodului 2

Meditația în șezut a fost cea mai folosită activitate pe parcursul celor 10 zile. Pentru începători, sesiunile lungi de meditație pot fi foarte dificile, atât pentru corp cât și pentru minte, așa că organizatorii ne-au luat mai ușor la început. O mare parte din sesiunile de meditație erau „dhamma talks”, în care eram îndrumați despre ce înseamnă meditația, ce poziții putem adopta și cum să trecem peste momentele grele.

2013-07-11-136

Eu am ceva experiență în Zen, cealaltă ramură a Buddhismului, pot sta în semi-lotus pe partea dreaptă și în sfert-lotus pe partea stângă. În Zazen, mâinile se țin în poală, stânga peste dreapta, cu degetele mari unite ușor. La tropice, se preferă ca mâinile să se sprijine pe genunchi, pentru o mai bună circulație a aerului sub braț. În Zazen, ochii sunt închiși pe jumătate și privirea înclinată la un unghi de 45 de grade. În Buddhismul Theravada se preferă ochii închiși. La început, am avut încăpățânarea de a-mi menține poziția cunoscută din Zazen, dar ulterior am trecut la cea de la tropice. Chiar era nevoie de o mai bună circulație a aerului, iar tipul din fața mea se mișca atât de mult, încât trebuia să țin ochii închiși pentru a mă putea concentra.

Prima zi, e ora 4.30am, o oră total neobișnuită pentru mine. Încerc cumva să trec peste starea de somnolență. Indicațiile începute cu o zi înainte continuă și în prima zi. Ni se arată diverse poziții în care putem sta. Mi-au fost foarte utile, pentru că eu pot să stau în semi-lotus, dar 20 de minute, poate 30 cu greutate, în nici un caz 7-8 ore pe zi.

Pentru cei nefamiliarizați cu meditația în Buddhism, încerc să explic cât pot de simplu. Procedeul se numește Atenție cu Respirație (Mindfulness with Breathing). Mintea trebuie canalizată doar pe respirație. Practicantul trebuie să fie conștient că atunci când inspiră, inspiră, iar atunci când expiră, expiră. Pare ușor, doar că mintea nu apreciază astfel de jocuri plictisitoare. Imediat încearcă să plece în altă parte. Practicantul trebuie să facă tot timpul un efort pentru a o aduce înapoi pe respirație. Acest tip de meditație nu trebuie neapărat să fie făcută în șezut. Poate fi practicat în oricare altă parte a zilei. Atunci când gătești, faci curat, mergi pe stradă, aștepți pe cineva sau mergi cu autobuzul. Firește, în lotus, cu fața la un zid alb, în liniște, ai de luptat cu mai puține distracții și poți atinge concentrarea mai ușor, acesta fiind și primul rezultat al exercițiului: o mai bună concentrare.

Prima sesiune de meditație a fost un dezastru. Îmi era somn, nu puteam să mă concentrez nicicum. Mă dureau foarte tare genunchii. Apoi a urmat sesiunea de 90 de minute de yoga. Procedura era destul de ușoară pentru mine și asta m-a mai înviorat puțin. După yoga, o nouă sesiune de meditație în șezut de 45 min. A fost la fel de rău, un start nu prea încurajator.

La micul dejun am fost în sala de mese doar pentru a vedea ce se întâmplă, pentru că oricum țineam post negru. Mâncarea vegetariană era foarte consistentă. Orezul era felul principal, pe care îl puteai combina cu diverse mâncăruri de legume fierte. La desert era o prăjiturică pe bază de orez, sau fructe (în special rambutan). Fiecare își lua cât dorea, dar înainte de a mânca, trebuiau recitate următoarele cuvinte:

Cu o reflecție înțeleaptă mănânc această mâncare
Nu pentru joacă, nu pentru intoxicare
Nu pentru îngrășare, nu pentru înfrumusețare,
Doar pentru a menține acest corp,
Să rămână în viață și sănătos,
Să susțină modul de viață spiritual,
Așadar renunț la sentimente neplăcute,
Și nu pornesc altele noi,
Astfel procesul vieții merge mai departe
Nevinovat, relaxat și în pace.

Cred că dacă ne-am gândi la asta înainte să mâncăm, o grămadă din problemele de sănătate cauzate de o dietă precară ar putea fi evitate. După ce am recitat și eu cuvintele, am plecat să-mi fac treaba zilnică (măturat o hală) și să mă culc. Următorul calup de program începea la ora 10, un alt „sandwich”, adică două sesiuni de 45 de minute de meditație cu o oră de meditație în mers între ele. Meditația în mers o făceam în picioarele goale, pe iarbă. Fiecare își putea alege locul lui prin tot arealul. Atenția trebuia menținută pe respirație și pe fiecare pas. Aceasta a fost activitatea mea preferată în primele zile, pentru că nici nu adormeam, nici nu mă dureau genunchii.

La ora 12.30 urma masa de prânz, adică mai mult somn pentru mine. Corpul deja înțelesese că trecem în modul curățare/odihnă și fără digestie.

Episodul 4.



13 răspunsuri la “Refugiul Buddhist de la Suan Mokkh, episodul 3”

  1. […] 6 secunde expirație) și regulată. Pentru cei care sunt obișnuiți cu diferite practici de meditație, acest pas va fi […]

  2. […] Meditații Zen – Inspiră, expiră. Practic meditația de câțiva ani, dar acum când se apropie cursa, am […]

  3. […] să urmărim fiecare inspirație și expirație. Felul în care ele alterează acest corp.  Putem practica această detașare în perioadele […]

  4. Teodor spune:

    Deja vad cartea pe care ai s-o scrii… felicitari, Calin!

  5. Nicoleta spune:

    Wow ce talet naratoric ai, aproape ca-s cu tine acolo, maturand sala…super, multumesc ca ai pus in scris experienta asta si invatam si noi odata cu tine…

    apreciez sincer, caci stiu ca ia timp sa povestesti, sa raspunzi…

  6. Andrea spune:

    Nu am cuvinte !!! Aproape ca nu am cuvinte ….
    uff de as putea fi si eu asa de disciplinata si simpla ….
    M ai pus pe ganduri ……
    Sper sa ne vedem la brasov .

  7. hiqliving spune:

    Imi place tare mult jurnalul tau. Sunt lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodata, nici nu le banuiam. Keep going. Ce se manca la pranz? In ce se serveste mancarea? Cu ce mananca lumea – tacamuri sau betisoare? Ce alta meditatie se face? Multumesc ca ne povestesti.

    • Calin Cyfer spune:

      Mulțumesc. Am scris mai sus. Felul de mâncare principal este orezul.La fiecare masă era o cratiță mare plină de orez. Alte feluri de mâncare sunt legume fierte cu tot felul de mirodenii. Mâncarea se servea în castroane de inox și se folosea lingura. Îți puneai prima dată orez, iar peste el, alegeai din celelalte feluri câte ceva și apoi amestecai.Aici mâncatul nu e așa strict ca în templele zen de exemplu. Acolo mâncarea se servește după un ritual foarte stufos, tot în dojo (locul unde se meditează) și când iei masa stai tot în lotus, dar cu fața la centrul sălii nu la perete.

  8. grati spaima unei generatii spune:

    …am luat la cunostinta…mai vreau!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +