Cyfer : Color : Cuprins

Kuala Lumpur – primul contact cu Asia

Kuala Lumpur

A fost o decizie bună să aleg Kuala Lumpur ca poartă de intrare în Asia de Sud Est. Malaezia are cel mai prietenos regim de vize din zonă, deci urma să nu am nicio problemă la intrare. Într-adevăr, vameșul mi-a zâmbit și mi-a oferit o viză de 3 luni fără întrebări suplimentare.
Dacă aș fi intrat prin Bangkok, aș fi primit doar două săptămâni în Thailanda și aș fi fost întrebat unde am rezervare la hotel, dacă am bani suficienți și dacă am bilet de întoarcere. Exista chiar pericolul să fiu întors în România, dacă vameșul nu era mulțumit de răspunsuri.
Kuala Lumpur centru

Sistemul de transport in comun
Am luat autobuzul din aeroport și am ajuns în stația principală a orașului: KL Sentral. Este o gară pe mai multe niveluri, pe unde trec aproape toate liniile importante de tren, autobuz și metrou.
KL Sentral
Kuala Lumpur are un sistem foarte bine pus la punct de transport în comun și este total neprietenos cu pietonii, amănunt pe care încă nu-l știam. După calculele GPSului meu, cel mai apropiat loc de cazare era la 3km de stație, foarte aproape pentru mine. Așa că am încercat să merg pe jos. N-am reușit. Între stație și locul în care trebuia să ajung era un ditamai nodul de șosele, în care trotuarele lipseau cu desăvârșire. Cum afară erau 40 de grade și transpiram abundent, am decis să mă întorc în stație și să văd care tren mă poate duce în zonă. După ceva timp, am identificat trenul și am călătorit o singură stație până în China Town.
Monorail, trenul roșu din stânga:
Monorail
Cele trei grupuri etnice.
În Malaezia există trei grupuri etnice principale, iar în Kuala Lumpur proporțiile lor sunt următoarele: Malaezieni (44%), Chinezi (43%) și Indieni (10%). Fiecare grup are propria religie. Malaezienii sunt islamiști, chinezii sunt în special budiști, iar indienii sunt adepți hindu. Pe lângă cele trei grupuri principale, în oraș sunt foarte mulți europeni, americani, asiatici sau australieni, așa că totul arată foarte cosmopolit. Limba engleză este vorbită de oricine și nu m-am simțit în niciun moment străin sau exotic.

China Town
KL ChinatownAm stat în China Town, în centrul vechi și colonial al orașului, chiar lângă strada Petaling, faimoasă pentru talciocul plin de haine, accesorii și DVDuri piratate. Multe tarabe, oameni care te invită să îți prezinte marfa lor. Produsele scad drastic după negociere. Mi-am luat o geantă de laptop. La primul comerciant, costa 180 lei și a acceptat să o lase până la 120 lei. Am plecat mai departe și la următorul vânzător am găsit-o la 90 lei. Am cumpărat-o cu 45 lei, dupa negociere.
03-1

Fructe la prima încercare
Urma să stau foarte puțin în Malaezia. Obiectivul principal era să obțin viză pentru Thailanda de la ambasada din Kuala Lumpur, dar cât eram acolo, nu puteam să nu încerc pentru prima dată câteva fructe tropicale la care visam demult.
Chiar în prima seară am ieșit în China Town și am găsit Durian, regele fructelor. Voluminos, țepos și urât mirositor, durianul nu ajunge în România. Chiar și în Asia, nu se găsește atât de ușor. Există piețe speciale, doar pentru durian, iar în transportul în comun este interzis din cauza duhorii neplăcute. Cel mai simplu și ușor mod de a-l încerca este la „botul calului”, deschis de cel care ți-l vinde și mâncat chiar lângă tarabă. A fost foarte bun. Are gust de bezea, o combinație de avocado cu mango. Este sățios, conține ~22% grăsime.

La Chow Kit Market am gustat pentru prima dată jackfruit. E foarte fibros și dulce. L-am cumpărat gata tăiat și curățat. Tot acolo, am luat prima dată banane pitice. Sunt mai puțin dulci decât bananele cavendish, cele de la noi, dar au un gust mai bogat și sunt mai hrănitoare.

Jackfruit și baby banana
04
La Batu Caves am mâncat nucă de cocos proaspătă.

O surpriză au fost curmalele roșii chinezești: Jujube. Uscate, acrișoare și mai puțin dulci decât cele din Iran, au devenit mâncarea mea de bază cât am stat în oraș. Fructul este cultivat în tot sudul Asiei încă din 9000 ÎC. Copacul Jujube rezistă la temperaturi scăzute, chiar și -15 grade. M-ar bucura să fie cultivat și în România.
Curmale rosii chinezesti

Chow Kit Market – cea mai mare piață udă din KL
Gheața folosită la păstrarea alimentelor, în special carne, se topește și se scurge printre tarabe. De aici vine și denumirea de piață udă. Acest tip de piețe sunt pe cale de dispariție în KL, locul lor fiind luat de supermarketuri. Înainte să merg în Chow Kit, am citit despre ea pe diverse bloguri și mă așteptam la ceva mult mai intens, dezordonat, sălbatic și chiar periculos.
Acolo am găsit o piață foarte asemănătoare cu cele de la noi, singura diferență notabilă fiind cărnurile, care erau expuse pe tarabe, în gheață, nu în spații închise. Prețurile erau comparabile, poate ceva mai mari, cu cele din București.
06
Batu Caves (Peșterile Batu)
06-1
Un deal calcaros cu peșteri în el găzduiește unul dintre cele mai populare temple hinduse din afara Indiei. Este dedicat zeului războiului și al biruinței, Murugan. Statuia sa de 42,7 de metri înălțime, cea mai înaltă din Malaezia, este ridicată în fața celor 272 de scări care duc către peșteră.
07
A fost un antrenament bun să urc scările, mai ales pe căldura sufocantă. Sus, am găsit peștera principală, numită Peștera Templu (Temple Cave), unde oamenii aduceau ofrande la templu, cumpărau suveniruri sau se jucau cu maimuțele Macaca.
08

În zonă, trăiesc două specii unice de liliac de fructe numite Eonycteris și Rousettus. În peșterile întunecate numărul lor depășește câteva sute de mii.

Detalii financiare
Kuala Lumpur este ceva mai scump decât Bucureștiul. Prețurile sunt de 1.3 – 1.5 ori mai mari (o estimare personală). Moneda locală se numește ringgit. 1 ringgit = 1.07 lei, practic aceeași valoare, ceea ce face aprecierea prețurilor foarte ușoară.
09
Exemple de prețuri:
Cameră în guesthouse (wifi, aer condiționat, duș, bucătărie și living room la comun) – 40 ringgit/noapte
Apă 2L – 3 ringgit
Curmale roșii – 20 ringgit/kg
Metrou – preț în funcție de numărul de stații: 1.7 ringgit/ o stație, 2.4 ringgit/ 3 stații
Tren – din centru până în nordul orașului 1 ringgit
Rufe – mașini automate 5 ringgit/max 5kg
Klia ekspres – tren ultra rapid din centru KL până la aeroport 35 ringgit



16 răspunsuri la “Kuala Lumpur – primul contact cu Asia”

  1. Gabriel spune:

    Multumesc pentru detalii.. am citit de curand pe site-ul minesterului afacerilor externe cum ca tigarile sunt taxate cumva.. gen o taxa vamala.. ai patit asa ceva ?

  2. SEA spune:

    Mulțumesc Călin.

    În drumețiile tale, ai obținut viză atât pt Tailanda, cât și pt Cambodgia și Vietnam din mers (adică fie de la ambasada țării destinație în țara pe care urma sa o părăsești, fie la granița, iar termenul de eliberare fiind pe loc sau în câteva ore)?

    Ai, te rog, ceva detalii despre fiecare cum au fost obținute?
    – ambasada / punct de frontieră (eventual și nume 🙂 )
    – solicitările pt viza care au fost. Ex:
    * dovadă rezervare cazare,
    * bilet intrare – ieșire, extras de cont și suma necesara (exista posibilitatea de a face fotografiile pt formularele de viza acolo?
    * asta pt ca în afara de formatul 3.5/4.5 și 3/4 am auzit ca pot fi și altele. În aceste dimensiuni mi-am scos deja).. Altele, dacă au fost. Toate astea apar ca necesare pt Tailanda și Vietnam;
    – timpul necesar obținerii vizelor.

    Mda, genul ăsta de informaţii ar trebui să ofere o ambasadă..
    Cred că începe să te recomande google în locul respectivelor ambasade :))

    • Calin Cyfer spune:

      Informațiile astea sunt pe net peste tot, atât oficiale, adică din partea autorităților, cât și din partea celor care au făcut asta personal și spun despre cum se face. Când cauți, trebuie să te uiți și la data informațiilor, să vezi cât de actuale sunt.
      Nu ai nevoie de dovezi de cazare, sau alte prostii pe nicăieri. Poză doar la ambasada Thailandei din Malaezia. Eu mi-am făcut în Thailanda. E o coșmerie pe lângă ambasadă, care-ți face pe loc. Timpul de așteptare pentru viză este de 2 zile din câte îmi amintesc. În Cambodgia primești viză la intrare. Eu am intrat pe la o vamă coruptă din sud. Acolo vei plăti vreo 40$ (în thai bath), în loc de 30$ (oficiali), pentru că așa vor mușchii lor. Tot e ok. În Vietnam nu am fost, deci nu știu exact cum e. Nu știu cum stai cu banii, dar dacă ai bani cât un reprezentat mai înstărit din clasa de mijloc românească, eu zic să nu-ți faci probleme de nimic pe acolo. Totul, dar absolut totul se rezolvă cu niște bani.
      De exemplu, în Cambodgia s-a ajuns până acolo încât în Sihanoukville există servicii de reînnoire a vizei. Le dai pașaportul, ei se duc în Phnom Penh, iar acolo oamenii lor din sistem îți pun viza pe pașaport. Ai documentul înapoi în 2-3 zile, fără ca tu să pierzi timp, să te duci personal până în capitală și să stai pe culoarele instituțiilor. Prețurile sunt la vedere, pe stradă 🙂
      Ai grijă cu Cambodgia. E cea mai periculoasă țară din zonă. Infracțiunile au crescut vertiginos în ultima vreme. Eu n-am pățit nimic, dar trebuie să fii foarte atent. Nu merge singur noaptea nicăieri, nici pe jos nici cu motoreta. Folosește doar tuk tukul. La polul opus sunt Malaezia și Thailanda. Aici totul e foarte liniștit și fără probleme. De Vietnam și Indonezia am auzit că sunt ok, dar n-am fost personal.
      Cum spuneam, internetul abundă de informații despre zonă. Fă-ți bine temele înainte să mergi și va fi o vizită plăcută 🙂

  3. SEA spune:

    Salut,

    mi-a atras atentia blogul tau, mai cu seama ca am urmatoarea situatie:

    intentionez un circuit al Asiei de SE, pornind din Indonezia (pt care am bilet dus-intors). Ulterior, voi zbura pana in Singapore, si cu tren/autobuz imi doresc sa strabat Malaezia, Tailanda, Cambodgia, Vietnam – de unde voi lua din nou avion pt Indonezia.

    Pentru Tailanda: pot obtine viza din Malaezia daca nu am bilete de avion care sa dovedeasca intrarea-iesirea din tara? Am bilet dus-intors pt Indonezia, deci e logic ca trebuie sa ies din Tailanda pt a ajunge la avion.

    La fel pentru Cambodgia, daca ai cunostinta. 🙂
    Am plecarea în doua săptămâni, dar pt Tailanda nu am retușuri sa trec de aroganta și zgârcenia în informații din partea tipei de la consulat

    • Calin Cyfer spune:

      Nu te agita cu consultatul din Ro pentru Thailanda, e notoriu că nu poți rezolva nimic acolo. Ambasada Thailandeză din Malaezia e foarte prietenoasă și acolo trebuie să te duci să-ți faci rost de viză pentru Thailanda. Vei primi fără nicio problemă viză pe 2 luni, extensibilă încă o lună. Costă vreo 120 lei, iar extensia similar, și poți s-o faci în Thailanda dacă vrei. Dacă stai mai puțin, adică 2 săptămâni, poți primi la intrare în Thai fără probleme. Cu Cambodgia e și mai simplu. Recomand viză normală la intrare dacă stai puțin, iar dacă stai pe termen lung, viză business, extensibilă pe termen nelimitat, la un cost mic. În Vietnam e aproape la fel, totul se poate rezolva fără probleme cu puțini bani. Singura țară din regiune care a devenit mai restrictivă cu vizele pe termen lung e Thailanda.
      Spor

  4. […] fructele astea le primesc doar cadou. Prima și ultima dată când am mâncat așa ceva, a fost în Kuala Lumpur, când doi prieteni mi-au oferit câteva […]

  5. […] fructele astea le primesc doar cadou. Prima și ultima dată când am mâncat așa ceva, a fost în Kuala Lumpur, când doi prieteni mi-au oferit câteva […]

  6. salutare. e foarte interesant, mai scrie!

  7. grati spaima unei generatii spune:

    Foarte interesant….baga mai multe. Astept si din thai ceva. Apropos faza cu viza e mai usor de luat din malaezia? Nu stiam….

  8. Wolfman Survivor spune:

    Bravo…:-). Ma bucur ca reusesti sa vezi doar partea buna si interesanta a zonei.Ceasuri bune si ganduri asemenea…P.S.-Big Mamou mai sufla…:-)

    • Calin Cyfer spune:

      Chiar nu am avut probleme in KL. Poate doar caldura si umezeala, au fost ceva mai mari decat ma asteptam, dar cu dieta mea m-am adaptat repede. 🙂
      Ma bucur sa aud vesti bune de Big Mamou!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Abonează-te: rss | email | twitter | facebook | +